„Ultima citadelă care nu a fost dărâmata este sufletul românesc. Deşi se încearcă în ultima vreme asta”, a spus actorul Dan Puric, la Adevărul Live, unde a vorbit despre spectacolul său „Suflet românesc”, aflat în selecţia Festivalului Naţional de Teatru,care se va juca pe data de 26 octombrie, de la ora 19.30, la Teatrul Elisabeta din Bucureşti.

„Despre dragoste, suflet, nu se conferenţiază, se mărturiseşte. E un spectacol iubit de public, deşi reclama e minimală. Şi eu nu am nevoie de impresari. Cine mă vrea mă contactează direct. România trebuie contactată direct”, explică în continuare artistul, motivele pentru care a creat spectacolul „Suflet românesc”. „Pe de altă parte spectacolul e o durere”, mai spune el, „s-a născut dintr-o durere”. Să fii român şi să nu te doară condiţia românului de azi, e imposibil. A fi român azi înseamnă a fi doborât de condiţia la care a ajuns acest popor.”

„Tinerii de azi nici vocaţia păcatului n-o mai au, mi-a spus mie un preot. Atunci când vrei să cucereşti un popor fără armată, să-i tai privire spre cer şi rădăcinile”, explică artistul care în ultimii ani umple sălile de conferinţe. „Şi e o strategie care se practică de câţiva ani în România.” “Dedic acest spectacol poporului roman, frumusetii lui interioare necorupte, care intr-o zi il va ajuta sa se refaca. Iubind aceasta frumusete va avea puterea ca odata plecat in lume sa-i tamaduiasca si pe altii”, spunea despre acest spectacol actorul Dan Puric, una dintre cele mai active personalităţi ale spaţiului cultural din România. „Este o strategie de defrişare a poporului român, s-au scos voievozii din manuale. Eu fac arta ca un răspuns la atacul asupra patriei mele. Părintele Steinhardt vorbeşte despre felul cum „se descurcă” românul. Toţi românaşii mici „se descurcă”.

„La noi mila este în sân. Dacă te uiţi la filosofii interbelici au cu toţii această obsesie a omului românesc… Astăzi ţăranul român nu mai are vocaţia pământului, ţăranul român îl vinde pe câteva mii de euro. Spectacolul meu asta îşi propune, să trezească acest suflet… L-am făcut ca pe un evantai. Arta mea încearcă să surprindă impoderabile, lucruri invizibile. Tăcerea e un limbaj, şi ce nu reuşesc să exprim prin cuvânt, încerc să exprim prin tăcere”, explică artistul felul cum s-a degradat, din punctul lui de vedere, ţăranul român de azi.

„Există o coaliţie a tăcerilor împotriva valorilor. Este o chestie instituţionalizată, o nesimţire bine controlată. Noi avem un echilibru extraordinar şi tocmai asta se încearcă acum, dărâmarea lui, printr-o punere în lumină a patologicului. Or nu e deloc aşa. Sufletul poporului român n-are a face cu patologicul. Însă acest echilibru sufletesc a fost întotdeauna atacat…”, spune artistul. În basm, când Ileana Cosânzeana e răpită de zmeu, toată împărăţia suferă… Pentru că zmeul e o lepră. Şi la momentul ăla nu apăruseră comisiile care vorbesc despre minorităţi şi apără leprele. Însă ţăranul român nu e aşa. Ţăranul român e hristic.” „Când am zis că mitocanul are rolul istoric, m-am referit la partea bună, căci orice rău are şi o parte bună…”, îşi explică Dan Puric uvintele folosite într-o conferinţă. „Dacă-i iei mitocanului micul de pe grătar, el răspunde vehement la asta… deci autentic. Asta e părticica bună. Însă cultvarea prostului gust e o pepinieră în România.”

Citeste mai departe aici.