Autor: Tudor Matei

Ceea ce ar fi trebuit să fie un moment de maximă satisfacţie, în care să culeagă roadele unei munci asidue de patru ani, s-a transformat într-un moment trist şi plin de dezamăgiri pentru Bianca Lucaciu, singura absolventă din Sălaj care a promovat cu 10 bacalaureatul din acest an.

„Când am terminat clasa a VIII-a, am avut media generală 9.99, dar nu am fost şefă de promoţie. Şi abia atunci mi-am dat seama ce mult înseamnă să ai ocazia să vorbeşti în numele unei întregi generaţii. Mi-am promis că voi termina liceul cu 10 şi mi-a reuşit”, povesteşte Bianca Lucaciu.

Dezamăgirea ei nu se leagă, însă, de examenul maturităţii, care nu a făcut altceva decât să-i confirme valoarea evidentă din rezultatele de la clasă şi din cele de la olimpiade şi concursuri. Durerea tinerei are la bază un gest inexplicabil care i-a răpit şansa de a se bucura de rezultatul celor patru ani de muncă neîntreruptă din timpul liceului: deşi a fost singura din liceu care a absolvit toţi cei patru ani cu media 10, în ziua festivităţii de absolvire cineva din conducerea şcolii a mai scos din ”joben” o şefă de promoţie, onoare care, în mod normal, i-ar fi revenit exclusiv Biancăi, cu atât mai mult cu cât cealaltă nouă şefă de promoţie nu avea media de absolvire 10. Era, în schimb, „cine trebuie” – sugerează Bianca. ”Eu eram doar Lucaciu. Şi atât. Fata mamei. Din nou. Scuze că am un nume neimportant”, spune Bianca.

Bianca-Alexandra Lucaciu a luat zeci de premii la diferite concursuri și olimpiade școlare (la matematică locul II pe țară), și este autoarea a două cărți, semnate sub pseudonimul Cezara Mihail.

Iată textul scrisorii, publicat pe Facebook:

„Gata. Azi mi-am făcut o promisiune. Nu mai tac. E momentul cel mai potrivit să spun ceea ce simt. E momentul să clarific câteva lucruri şi să pun punct.

N-am vrut să scriu despre asta. Am zis că e mai bine să o las moartă. Că asta e, se întâmplă. Că unii vor vedea unde au greşit şi nimeni nu va mai suferi. Dar am auzit un lucru care m-a făcut să înţeleg că noi, românii, avem o mare problemă- mentalitatea. Lumea e plină de nedreptăţi şi trebuie să mă obişnuiesc cu asta. Şi dacă nu vreau? Când au fost alegeri în toamnă, am strigat toţi că vrem o altă Românie, una mai bună, lipsită de corupţie şi de intrigi mânate de interesul personal al oamenilor care au ajuns în funcţii. Vedem toţi ce se întâmplă în jurul nostru, dar nu avem curajul să ne opunem. Ne lăsăm duşi de curent şi asta este, ce-o fi, o fi. Eu una mă simt curajoasă. Vreau să înot împotriva curentului. Şi sunt sigură că fiecare dintre voi a simţit asta măcar o dată.

E de ajuns. Nu mai vreau să mi se spună că trebuie să accept mizerii şi nedreptăţi doar pentru că aşa vrea cineva. NIMENI nu poate să îmi impună absolut nimic. Nu am nevoie de lecţii de moralitate sau de demnitate. Sunt responsabilă şi spre deosebire de alţii, ÎMI ASUM toate alegerile pe care le-am făcut vreodată.

Să nu ne mai ascundem după deget. Povestea festivităţii s-a zis pe la toate colţurile din oraş. Şi, când azi mi s-a sugerat că ar fi indicat să o uit şi să nu vorbesc despre ea, mi-a ajuns. Adică ar trebui să închid ochii pentru a n-a oară şi să fac frumos, ca să arate bine.

Citeste mai departe aici.