Cuvânt rostit de Părintele Teofil la sărbătoarea Tăierii Capului Sf. Ioan Botezătorul, Sâmbâta de Sus, 29 august 1996.

Ştim cu toţii că astăzi este o sărbătoare, una dintre cele trei sărbători ale Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul. (…)
Este o sărbătoare tristă pentru că s-a întâmplat ca Sfântul Ioan Botezătorul să moară prin tăierea capului (…)
Împrejurarea a fost o împrejurare de bucurie, un ospăţ. Un ospăţ pe care Biserica îl numeşte ospăţ urât, „ospăţ nelegiuit”. Aşa este numit la slujbele rânduite pentru această sărbătoare.
(…) Fiica celei cu care trăia Irod în nelegiuire, fiica Irodiadei, a jucat şi a impresionat prin jocul ei, prin dansul ei, atât de mult l-a impresionat pe Irod care trăia cu mama ei, încât a zis că îi va da orice va cere până la jumătate din împărăţia lui. (…) Şi fiica Irodiadei n-a ştiut ce să-i ceară. S-a dus la mama ei şi a întrebat: ce să-i cer? Am posibilitatea să cer orice şi-mi va da până la jumătate din împărăţie, dar eu ce să cer? Ce să aleg din câte îmi stau înainte ca să le am? Şi Irodiada a zis: Cere capul Sfântului Ioan Botezătorul. Şi i-a spus lui Irod că vrea pe tipsie capul lui Ioan Botezătorul.

Se spune în Sfânta Evanghelie de la Marcu că Irod s-a mâhnit. S-a mâhnit pentru că ştia că Ioan Botezătorul e un om deosebit şi de multe ori îi asculta cuvântul, dar totuşi l-a ţinut în temniţă, însă pentru că s-a jurat că îi va da orice îi va cere, a poruncit să i se taie capul Sfântului Ioan Botezătorul şi să i se dea fiicei Irodiadei.

Iată ce poate face răutatea, ce poate face invidia. Când ar fi putut avea Irodiada jumătate din împărăţia lui Irod, a cerut doar capul Sfântului Ioan Botezătorul. De ce? Pentru că Sfântul Ioan Botezătorul îi stătea în cale.

Sfântul Ioan Botezătorul era împotriva acestei nelegiuiri şi îşi spunea cuvântul împotriva acestei nelegiuiri. Şi pentru că îi stătea în cale a vrut să nu-l mai aibă pe Sfântul Ioan Botezătorul ca pe unul care îi spune nelegiuirea şi a cerut să fie omorât, să i se taie capul. (…)

Gândiţi-vă. Sfântul Ioan Botezătorul a fost un pustnic, a fost un om trăitor în pustie. Şi omul trăitor în pustie a aflat că stăpânul peste ţară face o nelegiuire, că trăieşte în nelegiuire cu soţia fratelui său, care frate încă trăia. I-a luat soţia şi trăia cu ea. Şi nu a suferit Sfântul Ioan Botezătorul această nelegiuire şi s-a dus să-i spună stăpânului peste ţară, lui Irod: fii atent că faci un lucru rău, gândeşte-te că faci o nelegiuire. Bineînţeles, Irod nu a putut suferi lucrul acesta şi a poruncit să fie pus Sfântul Ioan Botezătorul în închisoare. Apoi, dacă s-a putut întâmpla un lucru de felul acesta, adică un pustnic să se ducă la împărat şi să-i spună că nu face bine, acest lucru este spre bucuria noastră! Parcă nu ne-ar mai interesa ce s-a întâmplat acum 2000 de ani, dar ştim ce s-a întâmplat şi apreciem lucrul acesta ca pozitiv. Adică zicem că a făcut bine Sfântul Ioan Botezătorul şi ne dăm seama că a fost o personalitate puternică, un om de valoare, în înţelesul că a făcut un lucru pe care noi nu-l putem face.

Noi vedem nelegiuirile din jurul nostru şi tăcem. Vedem nelegiuirile din jurul nostru şi închidem ochii. Vedem nelegiuirile din jurul nostru şi n-avem curajul să spunem că nu-i bine. Vedem nelegiuirile din jurul nostru şi n-avem îndrăzneala să le arătăm ca nelegiuiri. Vedem nelegiuirile din jurul nostru şi ne facem că nu le vedem, că nu le ştim, ca şi când lucrurile acelea care se fac spre rău sunt spre bine. De ce facem noi aşa? Pentru că nu suntem întăriţi în bine. Nu suntem întăriţi în bine pânâ la aşa măsură încât să nu facem noi înşine nelegiuirile sau să nu încuviinţăm nelegiuirile. (…)

Să ştiţi că toate păcatele care se fac în jurul nostru şi pe care noi le ştim şi pe care noi nu le înlăturăm, sau nu ne arătăm cuvântul împotriva lor, înseamnă că şi noi le facem într-un fel. Şi noi suntem părtaşi la nelegiuirile care se fac în jurul nostru şi pe care noi nu le arătăm ca nelegiuiri, ci noi, cum am zice astăzi cu un cuvânt care circulă acuma, le tolerăm. Lăsăm să se întâmple lucrurile aşa. Ori Sfântul Ioan Botezătorul nu a vrut să se întâmple lucrurile aşa cum se întâmpla în casa lui Irod şi s-a dus şi i-a spus: nu faci bine! Nu se cuvine să ai pe soţia fratelui tău de nevastă. Nu se cuvine!

Deci Sfântul Ioan Botezătorul, în loc să stea în pustie, acolo unde îi era locul şi acolo unde îi era rostul, s-a dus la regele Irod şi i-a spus: trăieşti în nelegiuire, nu faci bine!

(…) ar trebui să ne întristăm că noi nu suntem ca Sfântul Ioan Botezătorul, care a spus cuvânt hotărât în faţa nelegiuirii. Să ne întristăm că tolerăm nelegiuirile, să ne întristăm că ne facem părtaşi la nelegiuirile din jurul nostru, să ne întristăm că n-avem curajul să stăm împotriva răului, să ne întristăm că n-avem curajul să-i spunem răului pe nume, ci, ca să ne meargă nouă bine, ca să n-avem vorbă, ca să n-avem confruntări, tăcem. Şi tăcem cu păcat, pentru că lăsăm să se înmulţească păcatele în jurul nostru.

Sfântul Ioan Botezătorul n-a făcut aşa. Şi dacă îl sărbătorim cu adevărat la această sărbătoare tristă şi la această sărbătoare care-i şi de bucurie, dacă-l sărbătorim cu adevărat, apoi, la tristeţea că i s-a tăiat capul, ar trebui să adăugăm mai mult tristeţea că nouă nu ni se taie capul pentru că pactăm, pentru că suntem de acord cu nelegiuirile din jurul nostru numai să nu ni se taie capul (…)

Să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne dea tărie sufletească să putem fi împotriva păcatului oriunde şi oricând şi să fim următori Sfântului Ioan Botezătorul, chiar dacă pentru aceasta ni s-ar tăia capul! Amin.

Sursa articolului aici.