Prostia noastră cea de toate zilele

Trăim într-o lume schizofrenică; mai precis, într-o lume ruptă în două, răstignită în rațiune și răstignită în simțire. N-ar fi de prisos să ne amintim că acest cuvânt, dincolo de semnificația sa strict medicală, indică o minte împărțită, frântă: Σχιζοφρένεια, schizein = a despica, a scinda, și phren = minte.

Cei precauți, care se află la conducere, se pare că vor să modeleze întreaga lume după chipul și asemănarea lor. Ne spun cu fiecare ocazie că sănătatea este prioritară și că, de dragul nostru, depun toate eforturile pentru a ne-o asigura. Nu îi contrazicem astăzi, dar la ce sănătate se referă oare? La cea biologică? Altfel spus, suntem – potrivit unei atare înțelegeri – doar carne umblătoare și se cuvine să ne îngrijim carcasa pentru a nu intra în putrefacție?  Doar că, domnilor, unii, încă o mare parte a oamenilor, vor să trăiască liberi,vor să privească cerul și se consideră mai mult decât o bucată de carne.

Astfel de oameni au nevoi sufletești, au aspirații, au lucruri de înfăptuit, au lupte de purtat, altele decât supraviețuirea cu orice preț. Iar unor asemenea oameni, vă vine sau nu să credeți, pur și simplu nu le este frică de moarte.

Unii se tem de alte boli, de poluare, de singurătate, mulți au depresii și boli asociate, alții se sinucid și mulți, tot mai mulți, mor de foame. Cu ei ce facem? Cine stabilește de ce să ne temem mai mult? Și, de fapt, cine stabilește că trebuie să ne temem?

Citeste mai departe aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.