Adevărul 15a. Singurul motiv bun pentru a fi personal împotriva avortului este un motiv care ne cere să fim împotriva altor persoane care aleg să avorteze.

Dacă avortul nu ucide copii, de ce s-ar opune cineva? În cazul în care ucide copii, de ce ar apăra cineva dreptul altei persoane să-l facă? Fiind personal împotriva avortului, dar favorizând dreptul altei persoane la avort, ar însemna să mă autocontrazic şi să mă lupt cu mine însumi din punct de vedere moral. E exact cum ai spune: „Eu personal sunt împotriva abuzului asupra copiilor, dar apăr dreptul vecinului meu să-şi abuzeze copilul dacă aceasta este alegerea sa”. sau „Eu personal sunt împotriva genocidului, dar în cazul în care alții vor să omoare o rasă întreagă, nu e treaba mea”.

De multe ori am auzit oameni spunând: „Nu-mi spune că sunt pro-avort. Nu sunt pro-avort. Sunt pro-alegere”. Răspunsul meu la această declarație este mereu același: „De ce te opui să fii numit pro-avort? Este ceva în neregulă cu avortul?”.

Poziția „Personal mă opun avortului, dar …” este populară printre politicienii care vor să-i facă atât pe cetățenii pro-viață să îi voteze (deoarece cetățenii pro-viață nu au o părerea bună despre avort), cât și pe cei pro-alegere (pentru că nu vor face nimic pentru a restricționa avortul). Părerea mea este că această poziţie nu e doar laşă, ci este complet ilogică.

Singurul motiv plauzibil pentru care te simţi incomod când vine vorba de avort este că ucide un copil inocent. Dacă nu, atunci nu trebuie să te simţi incomod. Dar dacă da, atunci nu numai că ar trebui să te abții tu însăţi de la el, ci să îi informez şi pe alţii, care-l fac. Ar trebui să susţii legi pentru a-l restricţiona, exact din același motiv pentru care favorizezi legi pentru a restricţiona violul, molestarea copiilor și crima.

Adevărul 15b. Ceea ce este legal nu este întotdeauna corect.

Unul dintre cele mai slabe argumente pentru legitimitatea avortului este faptul că este legal. Dreptul civil nu determină moralitatea. Legea ar trebui mai degrabă să reflecte o moralitate care există independent de lege. Poate cineva crede la modul serios că avortul era imoral la 21 ianuarie 1973 și moral la 23 ianuarie 1973? Dacă avortul ucidea copii înainte ca legea să se schimbe, atunci acesta continuă să omoare copii şi de când legea s-a schimbat. Lege sau nu, fie avortul a fost întotdeauna bun și aşa va fi mereu, fie a fost întotdeauna greșit și așa va fi întotdeauna.
În anii 1940 un medic german putea ucide în mod legal evrei, în timp ce în America ar fi fost judecat pentru crimă. În anii 1970 un medic american putea ucide în mod legal copii nenăscuți, în timp ce în Germania, el ar fi fost judecat pentru crimă. Legile se schimbă, dar adevărul și dreptatea nu.

Adevărul 15c. Cum putem spune oamenilor că sunt perfect liberi să creadă că avortul este ucidere de copii, dar că nu sunt liberi să acționeze ca și cum ceea ce ei cred este adevărat?

Dacă ați crede că o clasă de persoane ar fi ucisă de metode precum dezmembrare, sufocare şi ardere, de cele mai multe ori ducând la dureri chinuitoare, nu aţi rămâne perplex dacă cineva ar încerca să vă micşoreze indignarea, spunându-vă că nu trebuie să participaţi la crime dacă nu vreţi? Asta e exact ceea ce susţinătorii pro-viață aud când suporterii drepturilor la avort le spun: „Nu-ţi place avortul, nu fă unul!” sau „Sunt pro-alegere, dar opus din punct de vedere personal”. În mintea unui om pro-viaţă, acest lucru este ca şi cum a-i spune unui aboliţionist: „Nu-ţi place sclavia, nu deţine un sclav!” sau lui Dietrich Bonhoeffer: „Nu-ţi place holocaustul, nu ucide un evreu!”. Prin urmare, a solicita cuiva care este pro-viață „să nu impună credința lor pro-viață altora”, în timp ce susțin că „au dreptul să creadă ce vor”, dezvăluie o ignoranță incredibilă privind poziția lor.[i]

Sursa articol aici