SUA este una din cele numai şapte ţări care permit avortul la cerere după cinci luni de sarcină, o lege pe care Carly Fiorina, candidată republicană la alegerile prezidenţiale din 2016, o caracterizează drept „extremă”, „ipocrită” şi „nedreaptă”.
În 2012, dr. Anthony LevatinoDomnule Preşedinte Franks şi distinşi membri ai comisiei,
Mă numesc Anthony Levatino. Sunt medic specialist în obstetrică-ginecologie. Am absolvit Facultatea de Medicină Albany din New York în 1976 şi mi-am terminat rezidenţiatul la Centrul Medical Albany în 1980.
După 33 de ani de carieră, pot spune că am avut privilegiul de a practica obstetrica şi ginecologia atât în clinici private, cât şi universitare. Din iunie 1993 şi până în septembrie 2000, am fost profesor asociat de obstetrică-ginecologie la Facultatea de Medicină, unde am îndrumat adesea studenţii şi am coordonat programe de rezidenţiat. Mi-am dedicat mulţi ani din viaţă şi practicii private, în prezent conducând o clinică de ginecologie în Las Cruces, New Mexico. Apreciez că aţi avut amabilitatea de a mă invita să vorbesc despre aspecte care se referă la Legea pentru Protecţia Copiilor Nenăscuţi Capabili de a Resimţi Durerea (Pain-Capable Unborn Child Protection Act – H.R.1797) propusă în Districtul Columbia.
În timpul rezidenţiatului şi în primii cinci ani de practică medicală privată, am făcut avorturi în primul şi al doilea trimestru de sarcină. În timpul rezidenţiatului, în ultimii ani ai deceniului opt (anii 1970), avorturile în al doilea trimestru de sarcină se făceau injectând soluţie salină sau, uneori, prin tehnica instilării de prostaglandină. Aceste proceduri erau dificile, scumpe şi obligau pacientele să intre în travaliu pentru a-şi avorta copiii nenăscuţi. Prin 1980, când mi-am început practica privată în Florida, apoi în New York, cei care lucram în industria avorturilor căutam o metodă mai eficientă de a realiza avorturi în al doilea trimestru de sarcină.
Procedura de dilataţie şi evacuare oferea avantaje clare faţă de mai vechile metode. Era mult mai rapidă şi elimina riscul unei naşteri premature. Vă rog să notaţi că eu şi partenerul meu de afacere nu deţineam o clinică de avort. Noi aveam un cabinet de obstetrică-ginecologie, dar avortul făcea parte în mod clar din serviciile pe care trebuia să le oferim. Destul de puţini ginecologi din New York foloseau această procedură, aşa că am văzut în ea o ocazie de a ne extinde oferta.
Făceam avorturi prin dilataţie şi evacuare în primul trimestru de sarcină, până la perioada de 10 săptămâni de la ultima menstruaţie, iar pentru stadiile mai avansate de sarcină făceam procedura la un spital. Între 1981 şi februarie 1985, am făcut aproximativ 1.200 de avorturi. Peste 100 au fost realizate chiar în al treilea trimestru de sarcină, prin procedura de dilataţie şi evacuare, până la stadiul de 24 de săptămâni de gestaţie.
Închipuiţi-vă că aţi fi ca mine la vremea aceea, un ginecolog convins că femeia trebuie să aibă dreptul de a alege. Aveţi în faţă o pacientă gravidă în 24 de săptămâni. După 24 de săptămâni de la ultima sângerare menstruală, uterul ei se află cu două degete mai sus de nivelul ombilicului.
Dacă i-aţi putea vedea copilul, ceea ce e simplu azi cu ajutorul ecografului, trunchiul acestuia ar fi la fel de lung cât o dată şi jumătate palma dumneavoastră, fără să mai punem la socoteală lungimea picioarelor. Pacienta dumneavoastră îşi simte deja de vreo două luni copilul mişcând în burtă, dar acum doarme sedată pe masa de operaţie, iar dumneavoastră vă aflaţi acolo să o ajutaţi cu această sarcina problematică., un medic care a făcut peste 1.200 de avorturi, le-a explicat „la rece” legislatorilor americani oroarea avortului în stadii evoluate ale sarcinii. El s-a numărat printre experţii care au depus mărturie în favoarea unei legi care îşi propunea să oprească această practica barbară – măcar în Districtul Columbia şi măcar pentru sarcinile trecute de perioada de 20 de săptămâni de gestaţie.
Citeste mai departe aici.