Medicii de la maternitatea Cuza Vodă din Iași, cea mai mare unitate de acest fel din țară, au anunțat în urmă cu câteva luni că nu vor mai face întreruperi de sarcină „la cerere”. Directorul medical al maternității a explicat presei că „datoria medicului este să aducă viață, nu să o ia”. Decizia a stârnit scandal, întrucât refuzul de a practica sau asista avortul, deși este un drept incontestabil al medicului, este puțin practicat în România.
Pentru a contrabalansa presiunea din partea media și a organizațiilor pro-avort care pretind în mod fals că refuzul prestării serviciilor avortive „pune în pericol sănătatea femeilor”, organizații reprezentative ale societății civile din domeniul medical au remis directorului medical al maternității, dna prof. dr. Maria Stamatin, o scrisoare de susținere.
„Ne exprimăm susținerea față de decizia medicilor, ca și față de modul în care dvs. înțelegeți să le apărați acestora dreptul la obiecția de conștiință”, se arată în scrisoarea semnată de Asociația Medicilor Catolici din București, Asociația Medicilor Creștini din România și de Federația Organizațiilor Ortodoxe PRO VITA din România. Acestea reamintesc și că jurământul medicului obligă pe acesta la păstrarea respectului pentru viața umană începând din momentul concepției.
Către MATERNTATEA CUZA VODĂ, IAȘI
D-nei prof. dr. Maria Stamatin, director medical
Stimată D-nă Maria Stamatin,
Am aflat din presă despre decizia unor medici obstetricieni/ginecologi din maternitatea „Cuza Vodă” de a refuza să mai practice avortul electiv.
Suntem siguri că nu a fost simplu, nici pentru cei în cauză și nici pentru conducerea instituției, cu atât mai mult cu cât „Cuza Vodă” este cea mai mare maternitate din țară.
Tocmai de aceea, ne exprimăm susținerea față de decizia medicilor, ca și față de modul în care dvs. înțelegeți să le apărați acestora dreptul la obiecția de conștiință.
Din punct de vedere juridic, obiecţia pe motive de conştiinţă are temei în dreptul natural, fiind un drept fundamental, protejat de Constituția României, de legislaţia națională şi de cea europeană. În ce privește etica profesională, Codul deontologic al medicului din România recunoaşte acest drept, iar jurământul adoptat de Asociaţia Medicală Mondială în 1948, afirma: „Voi păstra cel mai înalt respect vieţii umane din momentul concepţiei, chiar şi sub ameninţare”.
Prin recunoașterea obiecţiei pe motive de conştiinţă, dreptul pozitiv n-a făcut altceva decât să recunoască ceea ce există deja – o datorie morală inerentă, un drept supra-legal al medicului de a urma propriile convingeri interioare.
Totodată, avortul nu face parte din drepturile protejate la nivel internaţional. Faptul că a devenit posibil din punct de vedere legal și, mai mult, faptul că a devenit banal și larg acceptat este, din punctul nostru de vedere, o gravă abdicare de la legile nescrise care guvernează relațiile interumane a tuturor celor care sunt implicați în acest act – medici, autorități și pacienți deopotrivă.
Așa cum ați declarat chiar dvs. în presă, rolul medicului obstetrician/ginecolog este să protejeze viața și nu să o ia. Pentru acei membri ai personalului medical care au experienţă imediată în asistarea sarcinii şi a naşterii, care zi de zi sunt martori ai miracolului vieţii şi împărtăşesc credinţa că avortul înseamnă uciderea copilului nenăscut, posibilitatea ca o astfel de solicitare să fie refuzată este salutară.
Respingem totodată, categoric, pretențiile emise de persoane și organizații care afirmă că prin apelarea la obiecția de conștiință medicii ar pune în pericol viața femeilor. Această afirmație este una pur ideologică și nu are nici un fel de suport concret, după cum confirmă peste 900 de medici din toată lumea care au semnat „Declarația de la Dublin” – www.dublindeclaration.com
Citeste mai departe aici.