Nu ne-am imaginat nici o clipă că incursiunea aceasta în lumea simbolurilor „Frozen” va avea un asemenea efect. Poate că este articolul care a adus cea mai mare audienţă, mai cu seamă în rândul celor care nu fac parte dintre cititorii noştri obişnuiţi. Ca la o comandă, au apărut cei care să defaime mesajul, să-l răstălmăcească, să-l conteste, fără să aducă însă vreun argument legitim (cum ne-am obişnuit, de fapt, să se întâmple în lumea anonimilor de pe Internet). Acest asalt ne-a determinat să credem că, într-adevăr, filmuleţe precum „Frozen” joacă un rol important în alienarea mintală şi sufletească a tinerilor din noua generaţie.
Constatarea aceasta, dar şi mulţimea celor care ne-au mulţumit pentru că i-am lămurit privind uriaşul pericol la care sunt expuşi astăzi copiii prin desene animate, ne-au determinat să continuăm serialul mai mult decât prevăzusem la început. În acest număr, vom insista mai mult pe dimensiunea magică şi erotică a acestui film dedicat copiilor.
– Domnule Virgiliu Gheorghe, credeți că simbolurile oculte apărute în „Frozen”[1] au puterea de a-i influenţa pe copii, chiar dacă ei nu le conştientizează?
– Desigur, acesta este un principiu familiar publicităţii, psihanalizei şi, desigur, magiei. Simbolurile lucrează în subconştientul nostru, fără să ne dăm seama cum şi cu ce rezultat. Dar la fel de importantă este energia pe care o degajă, pe care o lansează. E o lucrare a simbolului, a magiei, şi cred că dovezi avem în întreaga istorie a culturii şi religiei umanităţii. Însă în „Frozen” sunt mai mult decât simboluri. Există o înlănţuire de concepte pe care nu le putem pricepe decât în contextul altor mesaje mediatice.
De pildă, mi-a atras atenţia faptul că există un cântec al Madonnei care poartă acelaşi nume: „Frozen”[2]. Să fie oare întâmplător? Dacă-l analizăm puţin, vom constata că cele două naraţiuni au cel puţin două elemente comune: planul simbolurilor oculte şi ideea centrală a îngheţului. De asemenea, o să vedeţi că şi la Madonna apare tema principală a filmelor „Disney”, cea a „porţilor inimii deschise” versus „închise”, despre care am vorbit mai devreme.
Încă din prima strofă, cântecul Madonnei ne spune: „You’re frozen when your heart’s not open” – adică „Eşti îngheţat când inima ta nu este deschisă”, când nu iubeşti. În această cheie se poate lectura întregul film „Frozen”. Cu alte cuvinte, magia îngheţului se răspândeşte peste lume din cauza „porţilor închise ale inimii” prinţesei Elsa. Când ea şi le-a deschis, cunoscând dragostea romantică faţă de sora ei, Anna, atunci întreaga lume a fost salvată.
Atât numele, cât şi tema centrală a inimii închise fac ca filmele „Frozen” și „Frozen Fever” să se înscrie pe aceeaşi coordonată cu cântecul Madonnei. Astfel că decodarea sensului metaforei folosite în cântecul Madonnei ne va ajuta să înţelegem mai bine sensul iubirii care o animă pe Elsa.
„Cheia” este la noi
Refrenul cântecului Madonnei ne spune:
„Mmmmmm, de-aş putea să-ţi topesc inima,
Mmmmmm, nu am fi niciodată separaţi,
Mmmmmm, dă-mi-te mie,
Mmmmmm, tu ai cheia”.
Cântecul ar putea fi luat foarte bine ca o declaraţie de dragoste, însă este ceva mai mult. Deşi acolo, ca şi în aventura Elsei, ar putea părea că e vorba de dragoste, nu este doar atât. Nu este o dragoste romantică, ci invitaţia la eros, la o pasiune mistuitoare, la o deschidere totală faţă de cineva sau ceva care vrea să-ţi pătrundă înăuntru, să-ţi stăpânească mintea şi inima: „Dă-mi-te mie… tu ai cheia”.
Toată imageria videoclipului este una malefică. Simbolurile oculte abundă. Madonna îmbrăcată în negru levitează deasupra pământului. Unii comentatori văd în aceasta sugestia unor puteri supranaturale, ale unei magii pe care Madonna o deţine. Umbra ei se transformă într-un şarpe, cu care ea se îmbracă, sugerând că ea însăşi este expresia seducţiei şarpelui edenic. Pe urmă, Madonna se transformă când în păsări negre, când într-un câine negru, ce ţin de registrul vrăjitoarelor sau al puterii celui rău. Pe mâini are desenate tot felul de semne oculte, inclusiv semnul mantrei „Aum”, iar degetele le ţine insistent în poziţia ce indică numărul 666. Întreaga scenografie a videoclipului sugerează, după mai mulţi comentatori, mai degrabă posedarea Madonnei de puterile întunericului decât o poveste de dragoste. Madonna se înfăţişează ca o preoteasă a lui Lucifer, pe care îl mijloceşte celor care i se predau ei, într-o mişcare sau un cult orgiastic ce ne aminteşte de preotesele templelor păgâne – profetese, dar şi prostituate.[3]
Aşadar, „porţile deschise” cu care se termină „Frozen” şi începe „Frozen Fever” sunt o invitaţie simbolică la a ne deschide în faţa unei înrâuriri care ne va schimba în mod fundamental viaţa: a primi înlăuntrul nostru acest duh al dorinţei erotice – o dorință lipsită de o finalitate în viaţa de familie sau în contextul lumii tradiţionale, deci în răspăr cu întreaga simţire şi tradiţie a unei Europe şi Americi de sorginte creştină. Acel duh însă, după cum am văzut în manifestul „Let it Go”, este în mod esenţial unul anti-hristic, căci vizează şi revolta împotriva lui Dumnezeu. Şi nici nu se putea altfel, căci acest duh este polemic cu toată ordinea raţională a lumii, el însuşi fiind expresie sau esenţă a iraţionalităţii.
Citeste mai departe aici.