[Daniel J. Levitin este doctor în psihologie cognitivă, cercetător în neuroștiințe, profesor la Universitatea McGill (Canada), muzician și producător muzical. A lucrat în calitate de consultant muzical cu Joe Satriani, Carlos Santana, Stevie Wonder, Chris Isaac. Autor a 6 cărţi, traduse în 18 limbi. Best-seller-ul său, Creierul nostru muzical, a apărut în româneşte la Humanitas, în 2010, în traducerea Danei Ligia Ilin. Ultima sa carte, The Organized Mind: Thinking Straight in the Age of Information Overload (2014) a fost și ea un best-seller pe Amazon.com, The New York Times și London Times. Articolul de mai jos a fost publicat în The Guardian]

În epoca emailurilor, SMS-urilor, Facebook-ului și Twitterului, suntem cu toții nevoiți să facem mai multe lucruri la un loc. Dar acest multitasking constant are prețul lui. Profesorul şi doctorul în neuroștiințe Daniel J. Levitin explică modul în care dependenţa noastră de tehnologie ne face mai puţin eficienţi.

Creierele noastre sunt mai ocupate decât înainte. Suntem pur şi simplu asaltaţi de fapte, pseudo-fapte, pălăvrăgeli, zvonuri – toate apărând sub numele de “informaţie”. A încerca să afli ceea ce trebuie să ştii şi ceea ce trebuie să ignore este epuizant. În acelaşi interval de timp, noi facem din ce în ce mai multe lucruri. Acum 30 de ani, agenţiile de turism ne făceau rezervările la avion şi la tren, oamenii din vânzări ne ajutau să găsim ceea ce căutam în magazine, iar secretarele ajutau oamenii ocupaţi cu corespondenţa. Acum facem singuri cele mai multe dintre aceste lucruri. Facem slujbele a 10 oameni diferiţi, încercând în acelaşi timp să ţinem pasul cu vieţile noastre, cu carierele, cu hobby-urile şi cu emisiunile noastre favorite de la TV.

Smartphone-urile noastre seamănă cu cuţitele militare elveţiene – dispozitive care încorporează un dicţionar, un calculator, un browser web, email, Gameboy, agenda, reportofon, acordor de chitară, aplicaţie meteo, GPS, texter, aplicație Twitter, aplicaţie Facebook şi lanternă. Sunt mai puternice şi fac mai multe lucruri decât cel mai avansat computer de la sediul IBM de acum 30 de ani. Şi le folosim în permanenţă, parte a maniei secolului XXI de a burduşi orice facem în fiecare clipă din timpul nostru liber. Scriem mesaje în timp ce traversăm strada, ne actualizăm mailul în vreme ce stăm la coadă – şi, în timp ce luăm masa cu prietenii, ne uităm discret pe ecran să vedem ce fac ceilalți prieteni ai noștri. În bucătărie, în mediul nostru casnic primitor și sigur, ne scriem listele de cumpărături pe smartphone-uri în vreme ce ascultăm podcast-ul acela minunat despre albinăritul urban.

Dar există ceva care ne strică toată distracția. Chiar dacă ni se pare că facem mai multe lucruri la un loc – multitasking – aceasta este o iluzie diabolică și puternică. Earl Miller, cercetător în neuroștiințe la MIT și unul dintre cei mai mari experți ai lumii în domeniul atenției distributive, afirmă: “creierele noastre nu sunt construite pentru a face multitasking… Când oamenii cred că fac multitasking, nu fac decât să treacă de la o treabă la alta foarte repede. Și, de fiecare dată când fac asta, există un cost cognitiv”. Deci, de fapt nu suntem precum un jongleur care învârte în aer multe mingi, ci mai degrabă ca un învârtitor de farfurii deplorabil, trecând frenetic de la un task la altul, ignorând farfuria care nu este în fața noastră, dar fiind îngrijorat că se poate sparge în orice clipă. Chiar dacă credem că facem o grămadă de lucruri dintr-o dată, în mod ironic, multitaskingul ne face mai puțin eficienți.

S-a descoperit că multitaskingul stimulează eliberarea hormonului de stres numit cortizol și a adrenalinei, hormonul “dă sau fugi” (în engleză, “fight or flight”), care poate suprastimula creierul și poate cauza o ceață mentală sau o gândire incoerentă. Multitaskingul creează o buclă de feedback a dependenței de dopamină, efectiv răsplătind creierul pentru pierderea concentrării și pentru permanenta căutare a stimulării externe. Pentru ca lucrurile să fie și mai grave, cortextul prefrontal favorizează noutatea, ceea ce înseamnă că atenția poate fi ușor direcționată către ceva nou – celebrele chestii sclipicioase pe care le folosim pentru a atrage copiii mici și puii de câine sau pisică. Ironia este că, pentru aceia dintre noi care încearcă să se concentreze pe mai multe activități deodată, chiar regiunea creierului pe care ne bazăm pentru a ne concentra pe o treabă este cea mai ușor de distras. Răspundem la telefon, căutăm ceva pe net, ne verificăm mailul, trimitem un SMS – și fiecare dintre aceste lucruri ne gâdilă acei centri nervoși care caută noutatea și recompensa, provocând o avalanșă de opioide endogene (nici nu e de mirare că senzația e atât de plăcută!), toate în detrimentul concentrării. Este cea mai tare bombonică fără calorii pe care i-o poți da creierului ca răsplată. În loc să obținem răsplata mare care vine în urma efortului susținut și concentrate, obținem o sumedenie răsplăți goale din îndeplinirea a mii de taskuri micuțe și date prin zahăr.

Citeste mai departe aici.