De ADRIANA OPREA-POPESCU

31 octombrie pică într-o sâmbătă. Nu-i nimic, școlile din România vor sărbători Hallowen-ul în avans, adică vineri. „Ȋn ce costum mă îmbrac?”, mă întreabă copilul. Colegii lui de clasă vin echipaţi în scheleţi sau în piraţi cu un singuri ochi, moroi și prinţese cu buze verzi. „Păi, tu du-te normal”, încerc eu o variantă. „Cum adică, normal?” „Ȋn haine normale, ca în fiecare zi.” „Așa, și ce personaj o să le zic că sunt?”, mă întreabă copilul, contrariat. „Le zici că ai venit costumat în creștin-ortodox. Vei fi cel mai tare din toata clasa!”

Mai e până vinerea viitoare. Mai avem timp de gândire, și noi, și copiii, dar și cadrele didactice. Ȋn fiecare toamnă, sunt la fel de surprinsă de entuziasmul cu care învăţătorii și profesorii celebrează această sărbătoare păgână. Doar atunci, ei par să uite subit și de salariile mici, și de lehamitea cu care își fac meseria și intră cu toţii într-un soi de transă colectivă, devenind efervescenţi. N-am întâlnit acest entuazism al cadrelor didactice în organizarea unor acţiuni caritabile sau pentru protejarea mediului înconjurător. Şi nici în restul anului, în zilele din calendar ce au o semnificaţie importantă în istoria acestui popor. Toate ideile și tot entuziamul din învăţământul românesc se consumă instant, ca un joint, doar în ziua în care învie morţii americanilor.

Citeste mai departe aici.