Unul dintre cei mai apreciaţi istorici români, el conducând pentru mulţi ani Arhivele Naționale şi Institutul de Istorie „N. Iorga” al Academiei Romane, Ioan Scurtu este prorector al Universitatii „Spiru Haret”, profesor la Facultatea de Istorie de la Universitate şi la Facultatea de Arhivistică şi director general adjunct al Institutului Revoluţiei Române.

Într-un interviu acordat revistei România Eroică, marele istoric vorbeşte despre anii ce au marcat ţara noastră după declanşarea Primului Război Mondial. Acesta subliniează aspectele ce au schimbat istoria şi cultura naţională din acel moment şi descrie sacrificiile româniilor din trecut.

Întrebat ce rol consideră că mai joacă istoria în educarea tinerilor şi cum priveşte încercările unora de denigrare a trecutului românilor, Ion Scurtu îşi exprimă dezgustul cu privire la intelectuali precum Lucian Boia, Neagu Djuvara sau Gabriel Liiceanu pe care aceasta ii acuză că sunt plătiţi pentru a lupta împotriva României.
„După 1989 s-a dezvoltat, în România, un foarte puternic şi agresiv curent antinaţional, promovat de o seamă de intelectuali de o valoare cu totul relativă – ei se laudă între ei, se socotesc mari învăţaţi, mari savanţi – care, după opinia mea, sunt mituiţi ca să aibă o asemenea atitudine, să susţină, spre exemplu, că istoria românilor este o succesiune de mituri, că ea nu are nimic pozitiv şi demn de valorificat, că istoricii, chiar dacă este vorba de Xenopol, de Iorga, de Giurescu, de Oţetea, au mitizat istoria, au creat personalităţi şi episoade pozitive, când, în realitate, românii au fost un popor în bătaia vântului, la periferia istoriei ş.a.m.d. Acest curent a reuşit să-şi impună punctul de vedere şi în privinţa manualelor şcolare, astfel încât s-a ajuns, în prezent, ca istoria să aibă doar o oră pe săptămână în liceu. De câţiva ani, istoria românilor este desfiinţată ca obiect de studiu în liceu. Lumea reproşează tineretului că nu cunoaşte istoria, dar dacă aceşti tineri din şcoală nu sunt învăţaţi, evident că nu se poate pretinde să cunoască trecutul acestui neam.

Punctul meu de vedere este că aceşti intelectuali sunt plătiţi! Pentru că altfel nu se poate explica faptul că o carte de duzină, care nu se bazează pe niciun fel de documente, cum este cartea lui Lucian Boia – Istorie şi mit în conştiinţa românească – a fost tradusă în diverse limbi străine, lăudată, circulată şi scoasă în nu ştiu câte ediţii, în timp ce replica pe care academicianul Ion Aurel Pop – Istoria, adevărurile şi miturile -care este o replică substanţială, mai masivă, din punct de vedere al numărului de pagini, chiar decât cartea lui Boia – nu s-a bucurat de aceeaşi popularizare, deşi Ion Aurel Pop analizează, pagină cu pagină, aberaţiile promovate de Boia în cartea lui.

Citeste mai departe aici.