DE MIHAI ȘOMĂNESC

Acum 26 de ani pe străzile din Timișoara se murea. Asupra manifestanților care protestau contra regimului Ceaușescu a început să se tragă. Mulți morți, mulți răniți.

Astăzi vă învităm să aflați povestea lui Constantin Jinga, rănit în revoluția timișoreană, mărturie care a fost publicată în cartea Revoluția din Timișoara așa cum a fost, de Marius Mioc.

Constantin Jinga era student la Filologie în 1989, iar în timpul Revoluției a fost împușcat în piept. Azi este preot la biserica ortodoxă de pe strada Ștefan cel Mare (cartierul Fabric) din Timișoara, deasemenea profesor asociat la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității de Vest Timișoara și muzeograf la muzeul de artă bisericească veche al Mitropoliei Banatului.

„Joi 14 decembrie 1989 aveam cursuri după-masa, de la ora 16. O colegă care locuia în Calea Șagului ne-a întrebat dacă am auzit ca „e revoluție în oraș”, pentru că ea, trecînd prin Piața Maria, a observat că la Biserica Reformată sînt oameni adunați. Aceeași colegă a venit a doua zi, 15 decembrie, cu amănunte: știa că e vorba de niște tulburări legate de „un popă ungur”, dar oamenii din tramvaiul cu care venise la școală vorbeau despre „revoluție”.

În seara de 16 decembrie o prietenă care era internată la spitalul de copii cu copilul ei bolnav mi-a telefonat spunîndu-mi că în oraș au loc evenimente importante. Primele ei cuvinte, la telefon, au fost: „Măi, cred că a venit clipa cea mare”. Mi-a spus că strada e plină de camioane militare, că dinspre Piața Maria se aud zgomote și oameni scandînd „Libertate”, „Jos dictatura”, „Jos Ceaușescu”.

În 17 decembrie eram de serviciu la cantina Universității. M-am dus prin Piața Maria, înainte de ora 7 dimineața. Era plin de militari, iar pe străzile laterale erau TABuri și mașini de pompieri. Magazinele aveau geamuri sparte, la fel ca și regionala CFR. Pe tot drumul am văzut lozinci și însemne comuniste distruse. Strada era foarte animată pentru acea oră.

Citeste mai departe aici.