Am aflat!

Am aflat!

Nu întotdeauna am ales bine, nu întotdeauna am fost liber să aleg. Am încurcat drumurile, căile, cărările. M-am uitat, am văzut şi am priceput. Dar drumu-i lung şi împlinirea-i departe. Ca să mă pot aduna, a trebuit întâi să mă risipesc. Acum ştiu cine sunt. (Grigore Leşe)
"Fără Hristos viaţa fiecăruia dintre noi e o crimă perfectă"
Stăpânul Inelelor, cartea

Stăpânul Inelelor, cartea

de Mădălina Barta

Știu că Hobbitul e în trend zilele astea, dar eu sunt încă legată emoțional de Stăpânul Inelelor. Lectura m-a acaparat complet. Am intrat în carte, am fost parte a frăției, am călătorit alături de inel.
Povestea “Stăpânul Inelelor” a fost scrisă de J.R.R. Tolkien, în timpul celui de-al doilea război mondial, între anii 1937 – 1949, ca o continuare a cărții Hobbitul. Prin opera lui, Tolkien reușește să creeze mai mult decât o poveste. Creează un univers, o lume aparte, cu toate elementele necesare pentru a te convinge că citești o cronică și nu science-fiction. Palpabilă prin detaliile geografice, credibilă prin istoria consemnată de-a lungul anilor, veritabilă prin diversitatea culturală a locuitorilor Pământului Mijlociu, “Stăpânul Inelelor” depășește granițele oricărei scrieri fantastice.

Povestea începe, sau continuă mai bine spus, când Bilbo Baggins hotărește să părăsească Comitatul, un tărâm vesel și liniștit al Pământului Mijlociu. Toate avuțiile lui rămân în stăpânirea nepotului său, Frodo Baggins, inclusiv inelul său “magic”. Gandalf cel Sur cercetează originea acestuia și află că este inelul pierdut al lui Sauron, cu ajutorul căruia a domnit multă vreme peste Pământul Mijlociu. Acest inel are voință proprie și puterea de a controla inelele celorlalte seminții. Pentru a împiedica ca acesta să ajungă din nou în stăpânirea domnului Întunericului, în cadrul consiliului lui Elrond, de la Vâlceaua despicată, este decisă distrugerea inelului în focul în care a fost creat, în muntele Osândei din ținutul Mordor. Frodo, hobbitul, este acela care ia asupra lui responsabilitatea de a distruge inelul, iar în această călătorie i se alătură Gandalf vrăjitorul, Aragorn, fiul lui Arathorn, moșternitorul tronului din Arnor și Gondor, Legolas, un prinț elf, Gimli gnomul, Boromir, fiul lui Denethor din seminția oamenilor, și trei hobbiți: Sam cel Înțelept, grădinarul și bunul prieten a lui Frodo, Meriadoc Brandybuck și Peregrin Took, verișorii lui Frodo. Aventurile lor în această călătorie, precum și impactul faptelor lor asupra Pământului Mijlociu reușesc să țină cititorul în suspans până la ultimul paragraf.

Complexitatea personajelor a fost determinată nu doar prin caracteristicile lor de personalitate, ci au fost construite în imaginea propriilor seminții, având trăsăturile pshice și fizice influențate de acestea. Personajele prind viață prin caracterul lor uman, influențat de emoții, slăbiciuni și atuuri. Gimli, gnomul, în ciuda imaginii lui aparent barbară, devine un entuziast doar la gândul că se apropie de locul unde-în care cei din seminția lui au creat istorie. Minele Moria îl transformă pe gnom într-o ființă plină de reverență- respect la ceea- faţă de ce au muncit strămoșii lui, ieșind totodată la iveală partea sa sensibilă, atinsă de pierderile ce-care s-au întâmplat în acele locuri. E interesant, de asemenea, cum Legolas elful strălucește în momentul în care ajunge în țara sa, Lothlorien. Simțurile i se intensifică, umblă încrezător, devine una cu natura. În elementul lui, i se conturează mai profund trăsăturile elfice, noblețea caracterului și grația ființei. Aragorn, deși înfățișat în prima parte a poveștii ca un pribeag, sărăcăcios și misterios, cu cât înaintează acțiunea, i se citește noblețea pe chipul lui Aragon, desi… cred că ar trebui să începi propoziţia cu pasajul evidenţiat, iar prezența lui devine impunătoare.

Dintre toate personajele, cel mai mult m-au impresionat cei patru hobbiți, Frodo, Sam, Peregrin și Merry. Aparent cea mai neînsemnată dintre semințiile Pământului Mijlociu, hobbiții s-a dovedit a fi printre cele mai curajoase personaje. Curajului lui Frodo de a lua asupra sa inelul și perseverența prin pustietatea Mordorului, au întrecut vitejia celor mari. Puterea lui a de se opune chemării inelului până în ultima clipă, și devotamentul în a face binele, în ciuda tuturor dificutăților întâmpinate l-au ridicat la rangul de viteaz. Fidelitatea lui Sam în a-și sluji stăpânul depășește orice așteptări, și este de necontestat faptul că fără el, Frodo nu ar fi reușit să își împlinească misia.

Citeste mai departe aici.



Comentarii prin Facebook

Nici un mesaj.

Scrie un mesaj

Facebook