Am aflat!

Am aflat!

Nu întotdeauna am ales bine, nu întotdeauna am fost liber să aleg. Am încurcat drumurile, căile, cărările. M-am uitat, am văzut şi am priceput. Dar drumu-i lung şi împlinirea-i departe. Ca să mă pot aduna, a trebuit întâi să mă risipesc. Acum ştiu cine sunt. (Grigore Leşe)
"Fără Hristos viaţa fiecăruia dintre noi e o crimă perfectă"
Scurtă cronică la concertul lui Cedry2k

Scurtă cronică la concertul lui Cedry2k

Autorul: Eduard Dumitrache

Aseară pe la 7 fără un sfert am ajuns la Preoteasa. Vreme faină de toamnă, mă gândeam că nu se va înghesui lumea chiar de la ora aceea. Dar… coadă până spre intersecție, 300-400 de oameni.
La coadă am intrat în vorbă cu Radu, un adolescent cu mustăcioară din Vâlcea. Radiază emoție și nerăbdare. Ascultă muzica lui Cedry2k de 2-3 ani dar încă nu l-a văzut în concert. Au venit în grup cu o mașină. Aflu că au sosit și din Buzău, Târgoviște, Ploiești.

În sfârșit ajungem în club. Mai mulți prieteni ai lui Cedry2k cântă în deschidere. Tricouri interesante pe digeii ce se rotesc la platane, ”Nihil Sine Deo” ”NEAMUNIT”. Freamătă sala, la câteva minute se scandează Cedryk.
Aproape de ora nouă apare Stelian. Încep să curgă rimele. Sunt rime de la suflet la suflet care ridică sala în valuri. Se vorbește despre Pungești și trădare, despre identitate, credință și modele, despre istorie și sfinții închisorilor.

”Ţi-aş picta ceruri de vanilie pe plajele Braziliei,/Dar văd abatoare umane chiar în inima Siriei…”
”Dar nu te mira că rămânem fără Ardeal,/ fără pământ, fără ape, fără păduri, fără ideal,/ fără familie, fără tradiției, adică fără tipic,/ fără Hristos, fără iubire, adică fără nimic…/ Peste așa-zisa criză, văd o criză morală/ Eclipsă mentală, aduc apocalipsă verbală.”
”Despre ce că*at să cânt, când/Unul din 5 puști români merge la culcare flămând/ Când, văd puradei cărând în cârcă butelii /Și bătrâni duși la aziluri de proprii lor copii”.
”Două simple chestii, dragul meu, e scop notoriu:/ Iadul nu e provizoriu şi nu există Purgatoriu./ Aşa c-arată dragoste măcar pentru fraţi /Că la Judecată n-o să-ţi permiţi alţi avocaţi.”

Piesele curg. ”Ridică-te Gheorghe, Ridică-te Ioane”, poezia pentru care Radu Gyr a fost condamnat la moarte, dinamitează efectiv sala.

Șișu care nu ajunsese la timp pentru piesa ”Modele” intră și el pe scenă alături de raperul din Berceni. Concertul se încheie cu Șișu și Puia. Este trecut de 10, afară sunt deja strânși 500 de tineri care așteaptă să intre la al doilea concert.

”Nu am cuvinte a făcut istorie… e unic omul ! A dat tot sufletul lui!”, spunea Gabi , o tânără care a intrat și la al doilea spectacol. ”Nu a fost diferenta între showuri… cu la fel de multa pasiune s-a jertfit pentru noi acolo , si se mai si scuza….a fost perfect! Nici nu visam sa reușesc să ajung,… m-am bucurat ca un copil, a fost pe sufletul meu, am trăit fiecare cuvințel, ne-a zguduit pe toți dacă îți poate transmite asemenea mesaje și atâta căldură și bucurie un om binecuvântat de Dumnezeu”.

În această seară Stelian Crăciun mulțumea tuturor celor veniți la concertul Sfinții Închisorilor: ”Vă mulțumesc pentru prezența masivă la concert! Entuziasmul prietenilor mei și a publicului m-a surprins mai mult decât numărul mare de oameni și, din punctul meu de vedere, a salvat spectacolul. Cu tot cu invitați, au fost vreo 1700 de persoane… Probabil ca voi mai face un concert (mai bun) pe tema asta după iarnă.”

Citeste mai departe aici.



Comentarii prin Facebook

Nici un mesaj.

Scrie un mesaj

Facebook