Am aflat!

Am aflat!

Nu întotdeauna am ales bine, nu întotdeauna am fost liber să aleg. Am încurcat drumurile, căile, cărările. M-am uitat, am văzut şi am priceput. Dar drumu-i lung şi împlinirea-i departe. Ca să mă pot aduna, a trebuit întâi să mă risipesc. Acum ştiu cine sunt. (Grigore Leşe)
"Fără Hristos viaţa fiecăruia dintre noi e o crimă perfectă"
Reconstituirea cinematografică a „experimentului Pitești“

Reconstituirea cinematografică a „experimentului Pitești“

de Dan Gheorghe

Lecția terorii transpusă în limbaj cinematografic. Un film artistic în care personajele vor întruchipa iadul „experimentului Pitești“. Cutremurătoarea transformare din om în bestie a deținuților care au pactizat cu regimul comunist, în speranța eliberării, devenind călăi pentru colegii de celulă. Am întâlnit o echipă de tineri cineaști, ambițioși în proiectul pe care vor să-l ducă la bun sfârșit chiar în acest an. Căutând răspuns la capitala întrebare – cum a fost posibil? Pentru că, susțin ei, tema dezumanizării nu aparține doar trecutului…

Dacă ar fi să începi cu „a fost odată“, înseamnă o poveste cu zâne. Dar cum să creionezi destinul unor oameni care se transformă în monștri? Ne întoarcem în timp, până în 1949, când începe una dintre cele mai terifiante pagini din istoria României. Regimul comunist anihilase, în bună măsură, intelectualitatea care se împotrivea ciumei roșii, dar și țărănimea, opozanta cooperativizării. Mai era o categorie periculoasă, tinerii, în special studenții și elevii din anii terminali de liceu. Este anul în care sunt arestate cel puțin 2.000 de suflete, din cauza unor denunțuri sau apartenenței la diverse partide sau organizații potrivnice socialismului.

Bătaia, cea mai ușoară dintre cazne

Dar ce urma să se întâmple în spatele gratiilor va întrece până și cea mai bolnavă imaginație. Exista o teorie venită din Uniunea Sovietică, a reeducării, însemnând renunțarea la orice fărâmă de umanitate, după indicațiile pedagogului Anton Makarenko. Cei aruncați în beciuri erau supuși unor ritualuri greu de descris în cuvinte. Suficient de spus că bătaia era cea mai ușoară dintre cazne. Acolo unde voința era complet anihilată, transformarea ducea la apariția unei bestii care putea chiar să-și depășească, în violență, „profesorul“. Repudiindu-și conștiința, familia, prietenii, trecutul. Ajungeau în acest fel criminali pentru acei colegi de celulă care se împotriveau drumului dezumanizării, preferând moartea.

Pact cu diavolul

Decupând o fărâmă din timpurile acelea, poți urmări destinul unuia dintre ticăloșii care încheiaseră pactul cu diavolul, agățându-se de promisiunea întoarcerii la viața pe care o avuseseră înainte de-a fi condamnați. Probabil că, dacă n-ar fi existat comunismul, viața sa ar fi avut o cu totul altă turnură, a unui om normal. Pentru că era nu doar tânăr, ci și inteligent și ambițios. Nimic nu părea să stea în calea planurilor sale. Totul se năruie când e arestat. Cunoaște mai întâi ororile penitenciarului din Suceava. Este consemnat de istorici că, încă din 1948, în acea închisoare se pun bazele viitorului fenomen cunoscut ca “experimentul Pitești“, fiind constituite primele echipe de sadici.

Ziua în care a început măcelul

Asta se întâmplă și cu personajul nostru, remarcat prin ferocitatea de care dă dovadă. Devine unul dintre liderii detașamentelor terorii, transferate ulterior în penitenciarul de la Pitești. Aici va exploda nenorocirea, în ziua de 6 decembrie 1949, în „camera 4-spital“. Un fel de infirmerie unde se aflau mai mulți deținuți. Supraviețuitorii calvarului povestesc cum, din senin, o parte din cei îmbrăcați în zeghe au sărit pe ceilalți din cameră și au început să-i bată cu o sete de neimaginat. La fel se întâmpla și în restul celulelor, unde ne-oamenii fuseseră infiltrați, cu multe zile înainte, printre oameni. Alte structuri diabolice au acționat, până în 1951, și în penitenciarele din Gherla și Târgu Ocna.

Tema dezumanizării, mereu actuală

Mă aflu azi, în anul 2015, în mijlocul unor tineri care vor să răspundă la o întrebare esențială, în legătură cu ce s-a întâmplat în urmă cu mai bine de o jumătate de secol – cum a fost posibil? Aflasem inițial de pe o rețea de socializare despre proiectul filmului pe care vor să-l realizeze. O dramă psihologică, așa cum e caracterizată. Titlul producției va fi „Herman“. Un nume fictiv dat personajului principal, în același timp ușor de reținut, în orice țară va rula filmul, mi se spune. Mai presus de identitatea personajelor, autorii incitantei încercări cinematografice vor să scoată în evidență tema dezumanizării, de care nici o epocă n-a scăpat. Transformarea din om bun în călău, resorturile care duc la un asemenea fenomen. Și mai ales cum poți fi manipulat de un sistem pervers. Acesta este mesajul cel mai important pe care filmul vrea să-l aducă în fața spectatorilor. „Nu este o poveste pe care s-o tratezi în alb și negru. Tema dezumanizării nu trebuie privită ca aparținând doar trecutului. Este și de actualitate. Deși azi dezumanizarea apare în cu totul alte forme“, aud de la noile mele cunoștințe.

Citeste mai departe aici.



Comentarii prin Facebook

Nici un mesaj.

Scrie un mesaj

Facebook