Am aflat!

Am aflat!

Nu întotdeauna am ales bine, nu întotdeauna am fost liber să aleg. Am încurcat drumurile, căile, cărările. M-am uitat, am văzut şi am priceput. Dar drumu-i lung şi împlinirea-i departe. Ca să mă pot aduna, a trebuit întâi să mă risipesc. Acum ştiu cine sunt. (Grigore Leşe)
"Fără Hristos viaţa fiecăruia dintre noi e o crimă perfectă"
Pentru apărarea copiilor noștri, cazul Romeo Moșoiu

Pentru apărarea copiilor noștri, cazul Romeo Moșoiu

În atenția Domnilor Sorin Mihai Cîmpeanu, Ministrul Educației și Cercetării Științifice si Nicolae Bănicioiu, Ministrul Sănătății

Domnilor Miniștri,

În urmă cu câteva zile a fost publicată o scrisoare deschisă prin care un număr de 13 ONG-uri cer demiterea Domnului Romeo Moșoiu din funcția de consilier al Ministrului Educației.

În limbajul scrisorii se recurge adesea la artificii lexicale care inversează realitatea. Romeo Moșoiu este acuzat că ar avea „o agendă proprie”, că s-ar afla într-un „conflict de interese”, el fiind unul dintre liderii Asociației Părinților pentru Ora de Religie (APOR), descrisă de autorii scrisorii ca „ONG fundamentalist religios”. În realitate, Romeo Moșoiu nu reprezintă vreo grupare fanatică sau extremistă, care ar putea pune în pericol bunele moravuri sau ordinea de drept. El este creștin ortodox.

Credința lui este aceeași cu cea mărturisită de 86,5% dintre cetățenii acestei țări. Iar punctele de vedere susținute de APOR în privința orei de religie au fost sprijinite de peste 90% dintre părinții de elevi din România, prin faptul că ei și-au înscris copiii la religie – nu numai ortodocșii, ci și catolicii, și protestanții, nu numai creștinii, ci și evreii și musulmanii. Dacă APOR și Romeo Moșoiu sunt „fundamentaliști”, atunci „fundamentaliști” sunt aproape toți părinții de elevi din România !

În sine, folosirea termenului „fundamentalist” în acest context este profund lipsită de onestitate și decență. În vremuri în care religia creștină dă zilnic nenumărați martiri, chinuiți și omorâți în întreaga lume de guverne și organizații islamiste (sau comuniste), este monstruoasă folosirea aceluiași adjectiv, „fundamentalist”, pentru a descrie atât pe creștini, cât și pe demenții criminali de la ISIL și pe ayatollahii din Republica Islamică Iran.

„Agenda” lui Romeo Moșoiu și APOR

În controversa iscată de proiectul introducerii educației sexuale obligatorii în școli, Romeo Moșoiu și „fundamentalista APOR” nu au făcut altceva decât să afirme că e bine ca elevilor să li se transmită, inclusiv în acest domeniu, principiile morale care stau la baza Civilizației noastre.

Agenda lui Romeo Moșoiu și a APOR este una cât se poate de transparentă, cunoscută public de peste 3000 de ani, în textul „Celor Zece Porunci”. Ea este însușită în prezent în lume de peste două miliarde de oameni și de peste 95% dintre cetățenii României. Dar chiar fără să facă apel la o credință religioasă, orice om de bun simț, cu atât mai mult dacă este părinte, înțelege de ce e bine ca elevii să fie îndemnați să-și amâne experiențele sexuale până când își vor putea asuma răspunderea unei familii.

Orice om de bun-simț își dă seama cu ușurință că riscul real pentru elevi, în lumea în care trăim, nu este pudoarea excesivă sau ignoranța în privința felului cum sunt aduși pe lume copiii, ci dimpotrivă, riscul e ca ei să fie sexualizați mult prea timpuriu, să fie încurajați să experimenteze comportamente sexuale deosebit de riscante pentru sănătatea lor morală, psihică și fizică.

Campania de atacuri împotriva lui Romeo Moșoiu și APOR inițiată de câteva ONG-uri și de câteva grupări susținute de organizația de Tineret a PSD (TSD), cu sprijinul mass media, a atins cote absurde. Moșoiu și APOR sunt acuzați de „tentativa de a interzice tinerilor să facă sex”, când, în realitate, lucrurile stau exact invers, este vorba de tentativa acestor ONG-uri de a interzice ca elevilor să li se menționeze măcar, la o eventuală oră de educație pentru sănătate, îndemnul la abstinență și argumente în sprijinul acesteia.

Principiile morale conținute în Decalog, chiar dacă nu sunt urmate întocmai de toți membrii societății, reprezintă totuși un reper fundamental și un deziderat de care ar fi bine să se apropie cât mai mulți dintre aceștia. Dar de ce ar trebui interzisă menționarea acestora în școală ? Ce e rău sau „fundamentalist” dacă elevii vor fi încurajați să se concentreze mai mult pe învățătură, pe formarea caracterului, pe deprinderea unor meserii, amânându-și experimentările sexuale ? Ce e rău sau „fundamentalist” dacă mai mulți tineri vor întemeia familii fidele și monogame, bazate pe modelul de familie tradițională, așa cum au făcut-o părinții și bunicii lor ? Ce e rău sau „fundamentalist” dacă vor transmite acest model copiiilor lor ? De ce nu e voie nici măcar să se discute această posibilitate ? În urmă cu două luni, Senatul American a votat cu o majoritate covârșitoare (92-8) o creștere considerabilă a finanțării de la bugetul federal – 75 milioane $ – a programelor Abstinence Only Until Marriage, similare cu cele propuse de APOR.

Cine sunt ONG-urile în chestiune, sau TSD și grupurile aferente, pentru a-și impune preferințele ideologice întregii societăți și a interzice orice opoziție față de acestea ? Se compară vreun ONG cu Biserica, din punctul de vedere al reprezentativității sociale, al legitimității morale sau istorice, sau al transparenței „agendei”? De ce întreaga societate ar trebui să se conformeze părerilor a 0.2% dintre cetățeni ? –la atât se ridică cifra ateilor declarați la recensământ.

Conform Constituției, Statul român NU este un stat laic – și nici nu poate fi, pentru că Statul trebuie să se afle în slujba societății, iar dacă societatea, aproape în întregimea ei, are convingeri religioase, Statul nu poate impune societății politici contrare acestor convingeri.

Agenda celor 13 ONG-uri.

Este inacceptabil limbajul agresiv și imperativ al ONG-urilor care fac presiuni pentru introducerea educației sexuale obligatorii în școli. Cu atât mai mult cu cât, în realitate, ele sunt acelea care promovează o agendă proprie, și încă una extremă. Nu este vorba doar de „revoluția sexuală”, ci și de promovarea susținută a homosexualității, și, în mod deosebit, de impunerea ideologiei genului – o invenție relativ recentă a marxismului cultural. Spre deosebire de marxismul clasic, a cărui aplicare a dus la eșecurile și crimele binecunoscute, marxismul cultural nu mai propovăduiește în primul rând o revoluție în domeniul economic, ci una încă și mai profundă, la nivelul instituției fundamentale a societății, familia, și la nivel antropologic, contestând legile firii. Teoria genului susține că rolurile de „bărbat” și „femeie” sunt „constructuri culturale stereotipe” impuse de „societatea opresivă” – așadar ar trebui combătute ! – , că natura, sexul biologic, nu contează, că fiecare poate alege dacă să fie bărbat sau femeie, sau se poate oricând răzgândi și trece la rolul opus, în orice moment. https://www.cla.purdue.edu/english/theory/genderandsex/modules/butlergendersex.html

Nu e doar o discuție abstractă. Promotorii acestei agende au trecut deja la compunerea de povești gender pentru copii, chiar de la vârsta de grădiniță, pentru a-i forma de mici fără referințe la rolurile tatălui și mamei în familie. Aceste cuvinte sunt scoase din vocabularul oficial, în mai multe țări fiind înlocuite deja și în documente prin termeni ca: „părinte 1”, „părinte 2”. Atât de radicală este ofensiva promovată de aceste ONG-uri, și atât de puțin transparentă este agenda acestora. Pe paginile lor de internet se găsesc nenumărate referințe la ideologia genului, dar publicul larg nu are acces la informații complete cu privire la amploarea implicațiilor acesteia.

În mod evident, este vorba de o minoritate nereprezentativă, care se crede „luminată”, „progresistă”, și încearcă să-și impună majorității propria agendă ideologică, fără să-și asume pe față obiectivele și toate consecințele urmărite, ocolind mecanismele democratice, împotriva voinței majorității și împotriva Constituției, încearcând să intimideze, prin agresivitate, atacuri la persoană și artificii de limbaj.

Se ocolește, chiar se împiedică dezbaterea publică – prin campanii de stigmatizare și ridiculizare împotriva oricui are o părere diferită. Se invocă recomandări ONU și alte documente internaționale, a căror adoptare nu a făcut niciodată obiectul vreunei discuții sau vreunei alegeri în România. Se invocă argumente pseudo-științifice sau autoritatea de „experți” a activiștilor ONG-urilor în chestiune. Se încearcă astfel impunerea unei agende care nu a fost niciodată expusă deschis societății românești.

Citeste mai departe aici.



Comentarii prin Facebook

Nici un mesaj.

Scrie un mesaj

Facebook