Am aflat!

Am aflat!

Nu întotdeauna am ales bine, nu întotdeauna am fost liber să aleg. Am încurcat drumurile, căile, cărările. M-am uitat, am văzut şi am priceput. Dar drumu-i lung şi împlinirea-i departe. Ca să mă pot aduna, a trebuit întâi să mă risipesc. Acum ştiu cine sunt. (Grigore Leşe)
"Fără Hristos viaţa fiecăruia dintre noi e o crimă perfectă"
Minciunile activismului LGBT prezentate ca adevăr cititorilor HotNews.ro

Minciunile activismului LGBT prezentate ca adevăr cititorilor HotNews.ro

Autor: Emil Borcean

Situl Știri Fierbinți e o trâmbiță fierbinte a propagandei LGBT. În cel mai recent episod aflăm că:”Potrivit statisticilor existente la nivel european, 10% din populatia unei tari este formata din persoane LGBT. Adica lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali. In Romania nu exista nicio statistica in acest sens.”

Chestia cu „potrivit statisticilor existente la nivel european” e plasată strategic, în centrul paragrafului de introducere, ca să fie clar pentru toată lumea că procentajul de 10% nu e ceva scos din burtă sau o impresie subiectivă a autorilor, ci un fapt obiectiv și incontestabil.

Raluca Pantazi și Victor Cozmei – autorii acestei piese de propagandă – au omis totuși să menționeze la care anume statistici fac ei referință. Mister. Trebuie să-i credem pe cuvânt. Doar ei sunt jurnaliști, nu-i așa? În slubja publicului și adevărului, nu-i așa?

Și în Marea Britanie se știa că 10% din populație ar fi de orientare LGBT. Se știa, în sensul că acest magic 10% fusese suficient de mult timp vehiculat în presă și de activiștii LGBT încât a ajuns să fie acceptat ca un fel de constantă socială demonstrată științific. Ce valoare are π? 3.14! Cât e procentajul LGBT? 10%!

Dar șoc și panică! Universul fin calibrat în jurul constantei LEGHEBETE a suferit mutații neașteptate la impactul cu studiul efectuat în 2012 de Biroul Național de Statistică. Sondajul efectuat pe un eșantion de 350 mii persoane a descoperit că, în Marea Britanie, numai o persoană din 66 se identifică drept homosexual sau bisexual; 1.5% din bărbați se identifică drept homosexuali; 0.7% dintre femei se identifică drept lesbiene; 0.4% din populație se identifică drept bisexuali. Procentajul general al populației britanice homosexuale, lesbiene și bisexuale a fost estimat la 1.5%.

În SUA la fel. De fapt aici a fost inventată constanta LEGHEBETE. Inventatorul se numește Alfred Kinsey, profesor universitar sado-masochist și cu un apetit insațiabil pentru perversiuni sexuale. Rapoartele Kinsey despre obiceiurile sexuale ale americanilor, publicate în 1948 și 1953, se află la originea minciunii celor 10%:”Metodologia statistică folosită de Kinsey e deficitară. În segmentul masculin care a stat la baza primului studiu, Kinsey a inclus în mod deliberat un număr disproporţionat de mare de condamnaţi din închisori pentru delicte sexuale (intre 1300 – 1400), 199 de psihopaţi, amatori de fetişuri, promiscuitate şi homosexuali din underground-ul sexual al oraşului Chicago. Pentru al doilea studiu a fost accentuată ponderea prostituatelor. Definiţia femeilor măritate a fost extinsă pentru a cuprinde orice femeie care a trăit în compania unui bărbat cel puţin un an – în acest fel, numeroase prostituate care adesea trăiau cu peştii lor au intrat în categoria “femei măritate”.

Despre bărbaţi, Kinsey a afirmat că 10% din populaţia masculină a SUA a fost homosexuală pentru o perioadă de cel puţin trei ani din viaţă; 69% apelează la serviciul prostituatelor; 50% sunt adulteri; 95% sunt angajaţi regulat în practici sexuale deviante. În privinţa femeilor, 50% au avut relaţii sexuale înainte de căsătorie (un procentaj şocant pentru anii ’50), 26% erau adultere, iar 87% dintre cele nemăritate şi 25% dintre cele măritate au recurs la avort. Copiii au instinctul sexual dezvoltat de la naştere, iar violul este una dintre cele mai pardonabile crime.”

Orice propagandă se bazează pe pseudo-știință și face trimitere pioasă la autorități fictive. Joseph Goebbels a formulat definitiv principiul minciunii industriale, adică al miniciunii ridicată la rang de propagandă: „Dacă repet o mare minciună de nenumărate ori, oamenii vor ajunge în cele din urmă să o creadă”. Și au repetat-o timp de decenii, până când a ajuns să fie preluată cuvânt cu cuvânt și în România.

Majoritatea studiilor sau sondajelor cât de cât plauzibile efectuate în SUA în ultimii 20-25 de ani nu confirmă mitul lui Kinsey (atenție, vorbim despre identificare sexuală deliberată, nu despre escapade temporare). Dintre cele recente, trei sunt reprezentative. Centrul de statistică al ministerului sănătății din SUA a efectuat un sondaj în anul 2002, pe un eșantion de 12.571 de persoane cu vărsta cuprinsă între 15-44 ani. Conform acestui sondaj, numai 2.3% dintre respondenți s-au declarat ca fiind homosexuali, iar 1.8% drept bisexuali. Alt studiu guvernamental din aceeași perioadă (cunoscut sub numele de National Health and Social Life Survey) a găsit că 2.8% din populația masculină și 1.4% din cea feminină se identifică drept homosexuală, lesbiană, sau bisexuală. Cel mai recent studiu larg citat a fost întreprins în 2011, de Institutul Williams al Universității din California, Los Angeles. Institutul Williams este un fel de think-tank al mișcării LGBT, dar a fost nevoit să raporteze că, în baza cercetării efectuate, numai 1.7% dintre americanii în intervalul de vărstă cuprins între 18-44 ani se identifică drept homosexuali sau lesbiene, și numai 1.8% se identifică ca bisexuali. Institutul Williams apreciază că, pe ansamblu, 3.5% din populația SUA ar fi homosexuală sau bisexuală, iar 0.3% transgender.

Cifrele de mai sus nu sunt de trecut cu vederea, chiar dacă nu se referă decât tangențial la minunatele și anonimele „statistici existente la nivel european„. Pantazi și Cozmei sunt invitați să iasă din dulap și să ne informeze complet. Așteptăm cu nerăbdare informații verificabile, nu numai fierbințeală.

Nu sunt de trecut cu vederea, deoarece SUA este locul unde a fost brevetată minciuna procentului LEGHEBETE. SUA este și locul unde această minciună a fost îndesată pentru cea mai lungă perioadă de timp și cu cel mai mare zel în capetele politicienilor, breslei jurnalistice și consumatorilor de știri. Cu toate acestea, șase decenii de minciună întreținută cu obstinație nu au produs nici măcar jumătate din estimarea inițială. Marea Britanie contează și ea, fiind altă țară unde elitele progresiste din mediul academic, presă și politică s-au călcat pe bătături în întrecerea care să fie mai convigător la îngânarea monomaniacă a mantrei zece la sută, zece la sută, zece la sută… Se pare că, după atâtea eforturi, britanicii sunt chiar mai greu de momit decât americanii în privința adoptării LEGHEBETISMULUI. Iar dacă BBC are rezultate atât de slabe, ce pretenții să ai de la Știri Fierbinți?

Totuși, lansarea acestei șopârle nu e deloc întâmplătoare. Tactica LGBT a fost dintotdeauna și peste tot de a minți cu bună știință referitor la puterea numerică a minorității homosexuale. A constat în supraevaluare sistematică, cu scopul de a crea iluzia inevitabilității și a unei legitimități numerice care să permită militanților și avangardei propagandistice să exercite presiune, intimidare, să acumuleze putere politică și influență asupra opiniei publice. Astfel au fost avansate gradual, dar necontenit, cerințele imperioase de capitulare formulate la adresa marei majorități: căsătorie, adopția de copii, educația copiiilor în spirit libertin și amoral, tatonarea (deocamdată) a legalizării pedofiliei și poligamiei, și în general desființarea oricăror bariere instituționale și culturale în calea acceptării primatului plăcerilor trupești nelimitate ca principiu de organizare socială.

Zece la sută din populația României înseamnă două milioane. Mă rog, asta e vrabia la care visează Știri Fierbinți. Cinci la sută (o medie generoasă chiar și pentru Europa continentală) înseamnă un milion de LGBT în România. Implauzibil. Unu la sută înseamna 200 mii de homosexuali care s-ar indentifica astfel la noi în țară. Posibil, chiar dacă aș fi înclinat să cred că numărul real este mai mic. Este foarte greu de estimat în lipsa sondajelor, sau a unui recensământ. Unu la sută ar putea fi totuși o bază cât de cât plauzibilă de estimare, mai ales prin inferență față de procentajul de 1.5% din Marea Britanie. România nu este nici pe departe la fel de „matură” ca Marea Britanie în privința duratei și intensității re-educării forțate a populației.

Atunci, luând ca ipoteză de lucru un procentaj unitar sau (destul de probabil) subunitar al minorității LGBT din România, cât de legitimă și presantă vi se pare o legislație care, de dragul unei minorități infime, să dea complet peste cap definiția căsătoriei și a familiei?

Dar asta nu e tot. Homosexualii din România nu sunt discriminați instituțional de către stat. Homosexualitatea este decriminalizată în România. Homosexualii se bucură de aceleași drepturi civile și politice ca orice alt cetățean român. (Contrar propagandei LGBT căsătoria și adopția de copii nu sunt drepturi civile. E o confuzie conștient întreținută.) Statul român dispune de legi și organisme antidiscriminare ce protejează minoritatea LGBT. Poporul român nu este homofob. Încă o dată: românii nu sunt homofobi. Dacă toleranța și buna vecinătate sunt cerințele principale, atunci să fie bine știut că toleranța și buna vecinătate sunt oferite cu sinceritate. Desigur că există excepții, desigur că există asperități, dar marea majoritate suntem raționali și bine crescuți. Chiar dacă mulți nu pot considera homosexualitatea drept o stare de fapt normală și normativă, acest lucru nu înseamnă discriminare sau homofobie. E o reținere firească de a subscrie la cerințele extreme formulate de avangarda mișcării LGBT.

Problemele adevărate ale românilor nu țin de LGBT și agenda aferentă. Sunt altele, mai mult mai largi și mai dificil de rezolvat.

Citeste mai departe aici.



Comentarii prin Facebook

Nici un mesaj.

Scrie un mesaj

Facebook