Am aflat!

Am aflat!

Nu întotdeauna am ales bine, nu întotdeauna am fost liber să aleg. Am încurcat drumurile, căile, cărările. M-am uitat, am văzut şi am priceput. Dar drumu-i lung şi împlinirea-i departe. Ca să mă pot aduna, a trebuit întâi să mă risipesc. Acum ştiu cine sunt. (Grigore Leşe)
"Fără Hristos viaţa fiecăruia dintre noi e o crimă perfectă"
Graffiti şi artă stradală – de la origini până la primul festival din România

Graffiti şi artă stradală – de la origini până la primul festival din România

Cu un graffiti se poate distruge peretele proaspăt renovat al unei clădiri de patrimoniu ori se poate mâzgăli panoul publicitar nou plasat într-o staţie de autobuz. Zidurile unei şcoli sau ale unei biserici pot deveni o tablă liberă pentru graffiti injurioase. Iar vitrinele de magazine se urâţesc, peste noapte, din cauza unui graffiti duşmănos. Dar dacă totul s-ar schimba şi, timp câteva zile, spaţiile urbane s-ar transforma într-un aerisit atelier de artă stradală, cu lucrări de graffiti excepţionale? Ar fi vorba, desigur, despre Festivalul Internaţional de Street-Art 2012 din Timişoara.

Ce înseamnă graffiti

Cu răbdarea cuvenită unei plimbări şi cu atenţia potrivită curiozităţii, oricine va descoperi într-un oraş graffiti-uri cu cele mai diferite forme, conţinuturi şi culori. Unde să fie aruncată privirea, mai bine? Spre faţadele impecabile ale clădirilor istorice, spre gardurile din cărămidă ale parcurilor, spre coşurile de gunoi nou vopsite, spre afişele de spectacole, spre pereţii dărămaţi ai caselor ori spre zidurile abandonate în uitare şi neglijenţă. Mai zăreşti mâzgăleli colorate pe cutiile poştale de la porţi, pe vagoanele de tramvai, pe partea laterală a vreunei remorci sau pe soclul unei statui din parc. Atunci când proprietarii şi municipalitatea nu şi-au exprimat acordul pentru realizarea vreunor inscripţii ori desene într-un spaţiu public, se vorbeşte despre graffiti (graphein – a scrie, în limba greacă; graffiato – zgâriat, în limba italiană). Caracterul lor este, aşadar, unul illicit. Nu poate să placă o înjurătură scrisă în grabă pe un perete sau pe o vitrină şi nici un proprietar nu ar fi de acord cu o caricatură nereuşită, trasată din senin pe zidul casei lui. Însă graffiti-urile apar neîncetat, ca inscripţii ori desene scrijelite, zgâriate şi vopsite. Instrumentele sunt diverse: obiecte ascuţite, markere, sprayuri, pensule, creioane, crete, cărbuni, de fapt, orice obiect care poate lăsa o urmă vizibilă ori o dâră de culoare.

Graffiti-ul este extrem de divers fiindcă are legătură directă cu creativitatea umană. Prin el, se fac declaraţii de dragoste, se transmit mesaje sociale şi politice, se laudă şi se înjură, se face campanie electorală, se încurajează echipe, se blamează personaje publice, se exprimă sentimente şi se recunoaşte o apartenenţă socială. Se face aşa astăzi, precum se făcea cu mii de ani în urmă. Nu au fost scutite de graffiti Roma antică, Pompei-ul bogat ori oraşul mayaş Tikal din Guatemala. De când au învăţat să folosească instrumente scripturale, anonimii au găsit de cuviinţă să se exprime prin graffiti şi să vandalizeze astfel diferite obiecte ori spaţii comune ale colectivităţii.

Dar nu întotdeauna graffiti-ul este menit să distrugă, să jignească şi să stârnească oprobiul public. Atunci când paragina şi nepăsarea lasă cicatrici pe faţa oraşului, desenele clocotinde de imaginaţie estompează urâţenia pereţilor scorojiţi, a ruinelor nefaste, a caselor abandonate şi a cimentului cenuşiu. Personaje imaginare, scrisuri alambicate, poveşti suprarealiste şi texte inspirate vor acoperi zidurile anoste şi neglijate, ajutându-le să semene cu nişte care alegorice urbane, încremenite în spectacolul cotidianului. Ochiul privitorului se va bucura, iar gândul lui va încerca să prindă în lasou mesajul artistic şi complet al celui care, iubind oraşul şi frumosul, trasmite nevoia urbanului de renovare, decorare, construire ori restaurare. Viziunea asupra graffiti-ului care trezeşte emoţie estetică se schimbă radical şi trimite spre artă. De data aceasta, o artă stradală cu un puternic mesaj social.

Citeşte mai departe AICI.



Comentarii prin Facebook

Scrie un mesaj

Comments (1)

  1. dan15 iulie 2014 Răspunde
    … atunci, sa ne „bucuram” ca hidosenia multor spatii publice lasate in paragina din neglijenta sau neputinta materiala, sunt compensate prin mazgaleli la fel de cretine, de inepte ale unor neispraviti care se cred importanti, ne-ntelesi…. „h-artisti”… Niste putoi de 2 bani pe care nimeni nu-i „taxeaza” la rigoare. O populatie de neghiobi cu un coeficient al inteligentei – cel mai scazut din Europa – isi merita aceasta soarta !

Scrie un mesaj

Facebook