Am aflat!

Am aflat!

Nu întotdeauna am ales bine, nu întotdeauna am fost liber să aleg. Am încurcat drumurile, căile, cărările. M-am uitat, am văzut şi am priceput. Dar drumu-i lung şi împlinirea-i departe. Ca să mă pot aduna, a trebuit întâi să mă risipesc. Acum ştiu cine sunt. (Grigore Leşe)
"Fără Hristos viaţa fiecăruia dintre noi e o crimă perfectă"
Expoziție de fotografie: Sihăstria țăranilor din Munții Șureanu

Expoziție de fotografie: Sihăstria țăranilor din Munții Șureanu

Douăzeci de oameni din toată ţara, un workshop de fotoreportaj organizat de Liga Stundenţilor Timişoara, sub îndrumarea fotografului Mihai Moiceanu, câteva zile alături de ţărani şi păstori, o documentare fotografică a vieţii acestor oameni. Rezultatul? De urmărit din 14 noiembrie ora 18 în librăria Cărtureşti din strada Mercy numarul 7.

Muntii Sureanu sunt unul dintre acele locuri din Romania unde oamenii s-au contopit cu muntele si traiesc dupa un alt ritm, al naturii, al anotimpurilor, al animalelor, al pamantului.
Pe timp de vara, femei, barbati si copii urca cu animalele la munte, pe la inceputul lunii mai, unde stau pana in septembrie. Acolo au colibe, incaperi pentru adapostul pastorilor, constructii de brad necioplit acoperite cu sindrila. Acolo, in mijlocul codrilor, unde se aud doar cantatul pasarilor, fosnetul ierburilor, suierul vantului, trecerea norilor, clopotele oilor, isi petrec toata vara pastorii si vitele. Hrana locului este un deliciu: jintita, balmos, branza de toate felurile, proaspat facuta, unt cremos de la oi si vaci, dulceata de afine culese de prin padurile din jur.

Dar este o viata dura, cu multa munca. O zi tipica pentru acesti oameni incepe la 4 dimineata cu mulsul oilor şi vacilor si se continua cu turnarea laptelui in trocute, smantanirea laptelui, batutul untului, facutul brânzei telemea, burduf, cas, pregătirea mâncării pentru animale, gatit, cosit si alte munci din casa si gospodarie. Ziua se sfarseste seara la 10, cand, dupa cum spuneau ei, deabia mai apuca sa-si faca o cruce si sa spuna noapte buna, pentru a incepe din nou, in acelasi fel, a doua zi. Insa totul este facut cu infinita rabdare, cu concentrare, fara graba, fara a se plange de munca multa şi repetitiva sau a-si deplange soarta, fara a vrea sa fie în alta parte.

Dar nu e vorba doar de felul în care muncesc, ci de un intreg mod de a se raporta la viata, conectati intr-un mod simplu dar profund la credinta si partea spirituala, niste repere solide, care-i fac pe oameni luminoşi, bucuroşi, linistiti cu sine si cu lumea, cu un sentiment profund al rostului lor pe pamant. Cu toate că oamenii acestia probabil ca nu au timp prea mult sa reflecteze, insa stiu si traiesc ceva ce de multe ori noi, la oras doar cautam, cautam in afara noastra, in carti, in consum, in calatorii, in diversitatea posibilitatilor, distracţiilor şi activitatilor.

Oamenii de acolo beneficiază ca rasplata de la Dumnezeu de desfășurare in toata splendoarea a frumusetilor naturale de la prima geana de lumina pana la lumina stelelor (care altfel strălucește acolo). Frumusețe care li se transfera si pătrunde si in ultima molecula de ADN. Seninatatea si albastrul cerului – in privire la fel si inocenta, indiferent de varsta. La fel, insa, si asprimea si sălbăticia le comunica o forta interioara, munca – o tărie de caracter, toate sculptandu-le personalitatea si chipul.

In locurile acestea ne-am adunat in vara lui 2014 noi, un grup de vreo 20 de oameni din toata tara, la un workshop de fotoreportaj organizat de Liga Studentilor Timisoara si Manastirea Oasa, sub indrumarea fotografului Mihai Moiceanu, cu gazduirea calda si generoasa a Manastirii Tetu. Noi am petrecut cateva zile alaturi de tarani si pastori, in stanele si gospodariile lor si am documentat fotografic traiul, munca, traditiile, credintele acestor oameni. Rezultatul au fost fotografiile pe care le vom prezenta la aceasta expozitie.

Va asteptam cu drag sa descoperiti alaturi de noi sihastria taranilor din muntii Sureanu.

Sursa articolului aici.



Comentarii prin Facebook

Nici un mesaj.

Scrie un mesaj

Facebook