Am aflat!

Am aflat!

Nu întotdeauna am ales bine, nu întotdeauna am fost liber să aleg. Am încurcat drumurile, căile, cărările. M-am uitat, am văzut şi am priceput. Dar drumu-i lung şi împlinirea-i departe. Ca să mă pot aduna, a trebuit întâi să mă risipesc. Acum ştiu cine sunt. (Grigore Leşe)
"Fără Hristos viaţa fiecăruia dintre noi e o crimă perfectă"
Experimente psihologice care ne uimesc: singurul lucru care ne aduce fericirea este dragostea şi orice om este capabil să facă rău

Experimente psihologice care ne uimesc: singurul lucru care ne aduce fericirea este dragostea şi orice om este capabil să facă rău

De multă vreme, psihologii încearcă să înţeleagă omul şi comportamentul lui. De ce reacţionăm aşa cum o facem este un mister care trebuie dezvăluit, mai devreme sau mai târziu. Unele dintre cele mai fascinante experimente psihologice au dezvăluit adevăruri universal valabile şi, deseori, surprinzătoare, despre natura umană.

În ciuda încercărilor omului de a se cunoaşte pe sine, adevărul este că ştim extrem de puţine lucruri despre propriile noastre minţi şi chiar şi mai puţine despre ce gândesc alţii. „Huffington Post“ ne prezintă şapte studii psihologice uimitoare care ne pot schimba felul în care ne percepem pe noi înşine şi lumea înconjurătoare.

1. Oricine are capacitatea de a face rău

Unul dintre cele mai faimoase experimente din istoria psihologiei este cel realizat în 1971 într-o „închisoare“ din Stanford, SUA. Cercetătorii, conduşi de psihologul Philip Zimbardo, au înfiinţat o închisoare în subsolul Facultăţii de Psihologie a Universităţii Stanford şi au selectat 24 de studenţi, care nu aveau cazier şi care au fost declaraţi sănătoşi din punt de vedere psihologic, pentru a se comporta ca prizonieri şi gardieni. Cercetătorii au observat „prizonierii“, care au stat în celule 24 de ore din 24, şi „gardienii“, care lucrau în schimburi de opt ore, folosindu-se de camere ascunse. Acest experiment a fost programat să dureze două săptămâni, dar a trebuit oprit după doar şase zile din cauza comportamentului abuziv al „gardienilor“ şi al stresul emoţional extrem şi anxietatea de care au dat dovadă „prizonierii“.

„Gardienii au trecut la un alt nivel al agresiunii faţă de prizonieri. Îi dezbrăcau, le puneau pungi peste cap şi apoi chiar îi obligau să îndeplinească activităţi sexuale umilitoare. După şase zile a trebuit să pun capăt experimentului, deoarece scăpase de sub control. Nici nu mai puteam să mă duc la culcare fără să-mi fac griji despre ce ar putea face gardienii prizonierilor“, a mărturisit Zimbardo pentru revista „American Scientist“.

2. Nu observăm ce se află chiar în faţa noastră

Ai impresia că ştii ce se întâmplă în jurul tău? E posibil să nu ai dreptate. Într-un studiu din 1998, cercetătorii de la Harvard şi de la Universitatea de Stat Kent din SUA au testat oamenii dintr-un campus studenţesc pentru a vedea ce şi cât observăm din mediul înconjurător. În cadrul experimentului, un actor aborda o persoană şi cerea indicaţii spre o adresă. În timp ce omul răspundea la întrebare, doi bărbaţi care cărau o uşă mare de lemn treceau prin faţa actorului şi a persoanei, separându-i complet timp de câteva secunde. În acest timp, actorul era înlocuit cu un altul, care avea o înălţime şi o constituţie diferite, îmbrăcat în alte haine, cu altă frizură şi cu o voce complet diferită. Peste jumătate dintre participanţi nu au observat înlocuirea. Acest experiment a fost unul dintre primele care a ilustrat fenomenul „orbirea schimbării“, care demonstrează cât de selectivi suntem cu ce vedem în jurul nostru.

3. Recompensa imediată

Un alt experiment faimos, realizat de cei de la Stanford la sfârşitul anilor ’60, a testat abilitatea preşcolarilor de a rezista în faţa unei recompense imediate şi a scos la iveală lucruri interesante despre voinţa şi disciplina impuse de propria minte. În cadrul experimentului, copii de patru ani au fost puşi într-o cameră, singuri, cu câte o bezea în faţa lor. Li s-a spus că au două posibilităţi: să mănânce bezeaua imediat sau să aştepte un sfert de oră până când se întorcea supraveghetorul şi atunci ar fi primit două bezele. Deşi mulţi dintre copii au spus că vor aştepta, s-au „luptat“ din greu să reziste, iar, într-un final, au cedat şi au mâncat prăjitura înainte de întoarcerea supraveghetorului. Copiii care au rezistat şi au aşteptat cele 15 minute s-au folosit de tactici de evitare, cum ar fi să se întoarcă la perete pentru a nu mai vedea prăjitura sau chiar să-şi acopere ochii. Rezultatele acestui experiment au fost destul de importante: cei care au fost în stare să se abţină şi să aştepte cea de-a doua bezea au fost şi cei care au demonstrat un risc scăzut de obezitate sau de dependenţă de droguri. Ei au avut cele mai puţine probleme comportamentale în timpul adolescenţei. Tot ei au fost cei care au avut mai multe succese în viaţa adultă.

Citeşte mai departe AICI.



Comentarii prin Facebook

Nici un mesaj.

Scrie un mesaj

Facebook