Am aflat!

Am aflat!

Nu întotdeauna am ales bine, nu întotdeauna am fost liber să aleg. Am încurcat drumurile, căile, cărările. M-am uitat, am văzut şi am priceput. Dar drumu-i lung şi împlinirea-i departe. Ca să mă pot aduna, a trebuit întâi să mă risipesc. Acum ştiu cine sunt. (Grigore Leşe)
"Fără Hristos viaţa fiecăruia dintre noi e o crimă perfectă"
Dragoste (şi ură) fraternă

Dragoste (şi ură) fraternă

Este de dorit sa nu fii singur la parinti pentru ca, avand un frate sau o sora, ai pe cineva apropiat de varsta ta, (de cele mai multe ori) cu care cresti si cu care inveti de mic sa imparti si bune si rele. Cand insa apropierea dintre frati ajunge o povara pentru unul dintre ei sau pentru cei din jur, idealul nu mai arata… ideal.

In cazurile fericite si reusite (relational vorbind), cand avem o problema serioasa, foarte probabil o vom spune unui frate sau unei surori, mai repede decat oricui altcuiva. Increderea este principalul factor care actioneaza in aceasta dinamica si faptul ca ne cunoastem suficient de bine, cu plusuri si minusuri, bazandu-ne pe o judecata avizata.

Este placut sa ramanem implicati unul in viata altuia, sa ne stim grijile si bucuriile, sa le traim impreuna, sa ne oferim macar sprijin moral ocazional si sa beneficiem de disponibilitatea celuilalt atunci cand nevoia ne impinge.

Acum, vorbim, insa, despre cazurile in care aceasta nevoie de a fi constant prezent in viata fratelui este atat de mare, incat el ramane „al nostru“ indiferent de evolutia si nevoia de viata proprie a celuilalt. De regula, cuplurile de frati in care unul dintre ei este constant infiltrat in viata altuia, presupun obedienta si aservire din partea celui care, lipsit de asertivitate, nu isi va cere dreptul… la spatiu.

In cazul in care nevoia de aer il impinge dramatic la detasare sau expulzarea „intrusului“, foarte probabil, in scurt timp, se va instala culpa, iar ritualul se va relua curand. Pentru ca suntem inclinati sa punem anumite actiuni pe seama credintei ca „ne vrea binele“, tindem sa pierdem din teritoriul independentei de care avem nevoie si sa ne complacem intr-un ghidaj de care, in cele din urma, putem ajunge sa depindem.

„Maria intotdeauna a fost mai sigura si mai voluntara decat mine. Pentru ea, toate aveau rezolvare si nu exista provocare careia sa nu ii raspunda cu realism rece si hotarat. Eu sunt mai domoala de felul meu si, este adevarat, mai tematoare in anumite privinte.

Poate nu am curajul ei, dar cu siguranta ma descurc, destul de bine as spune, in situatiile cu care ma confrunt. Sunt cu patru ani mai mica decat ea si m-a luat sub aripa ei, mai mult pentru ca mama a murit cand eram adolescente, ea intrand in rolul de parinte.

Nevoia ei de a-mi trasa drumul, de a-mi contesta deciziile, spunandu-mi cum este mai bine pentru mine, alaturi de preocuparea pentru orice detaliu din viata mea, sunt extrem de obositoare. Recunosc, ma simt vinovata sa gandesc asa, pentru ca stiu ca ma ajuta, ca este langa mine atunci cand am o problema, ca ma iubeste si imi vrea binele, dar pretul pe care il platesc este cam mare. Am incercat sa ma detasez, dar am impresia ca o fac sa sufere sau ca ii sunt nerecunoscatoare, asa ca inca nu am gasit cea mai buna cale de negociere“, marturiseste Camelia, 28 de ani.

Psihoterapeutul Carmen Toader ne afirma ca „ceea ce se simte in mod constient, de obicei, este dorinta de protectie. Relatia dintre frati devine una similara celei dintre o mama si copilul ei. Insa, in profunzime, inconstient, lucrurile nu sunt chiar atat de roz. De fapt, unul dintre frati (de obicei, cel mai mare) preia rolul mamei inca din copilarie, considerandu-i uneori si pe mama reala, si pe frate neputinciosi si inferiori lui.

Atat comportamentul ce presupune o responsabilitate extrema fata de un frate, cat si cel clar manipulator au la baza aceeasi nevoie intensa de control asupra fratelui, doar ca unul dintre ele, cel in care se preiau responsabilitatile fratelui, este mai auto-agresiv, pe cand celalalt, cand incearca sa-i controleze viata, este agresiv, devorator, mai degraba sadic.

Sunt, de fapt, doua fatete ale aceleiasi monede, iar modul in care se manifesta depinde atat de personalitatile fratilor, cat si de exemplul pe care l-au observat acestia in familie. Importanta este fantasma inconstienta, comuna celor doi, ca fara ajutorul sau indrumarile celui care detine controlul, celalalt s-ar prabusi sau ar muri.

De fapt, este o manipulare reciproca, intrucat si fratele aparent neputincios il manipuleaza pe celalalt sa-i conduca viata. La retragerea ajutorului, de pilda, acest frate se poate imbolnavi, interna in spital sau este posibil sa rateze tot ce poate rata in viata lui. Cu alte cuvinte, unul dintre frati manipuleaza prin neputinta si/sau victimizare, pe cand celalalt pe principiul «stiu eu ce-i mai bine pentru tine.»“

Comportamentul manipulator

De multe ori, un astfel de comportament, evident bolnavicios, intre doi frati, este mai usor de observat din exterior. Cand cel manipulat leaga prietenii, acestea vor fi supuse criticii manipulatorului, care se va simti cumva amenintat ca va pierde rolul principal si iubirea fratelui sau, cel putin, controlul pe care il detine asupra acestuia.

Prieteniile vor fi astfel trecute prin disectii constante si pot ajunge sa se dizolve, fie prin acceptarea si insusirea parerilor negative care sunt furnizate, fie prin capitulare in fata reprosurilor. Mai serios este cazul in care apare o relatie amoroasa, iar sagetile fratelui, obisnuit sa fie factor decident, lovesc de aceasta data in ambii parteneri.

Pentru ca, puteti fi siguri ca nimeni nu va fi suficient de potrivit pentru frate, decat cu greu: poate, o alta personalitate supusa, ce va accepta, prin propriile limitari, intruziunile in cuplu si va raspunde obedient, aliniindu-se regulilor. Chiar si pentru o astfel de relatie nu exista garantii ale durabilitatii.

Cel mai trist caz, probabil, este cel in care se aplica regula „cui pe cui se scoate“, iar fratele lipsit de initiativa si obisnuit sa fie controlat, va ceda in fata unei personalitati asemanatoare celei prea bine cunoscute, manipularea si controlul fiind astfel transferate. Din nou, si in acest caz, nefericirea celui rutinat cu acest ritual este de proportii.

Cele doua tipologii, de manipulat si manipulator, nu fac altceva decat sa se completeze reciproc. Lipsa unuia de initiativa si independenta cade in grija celui sadic in a detine controlul. Primul, la randul lui, este in egala masura partas al jocului si nu este exclus ca starea lui sa se degradeze, odata ce este indepartat fratele vizibil nociv.

Pentru ca lipsa unei fermitati in privinta propriei vieti, permiterea excesiva a amestecului altora si invocarea neputintei sunt accesorii ale nevoii proprii de a fi condus. Complacerea in situatii negative poate fi mai puternica decat putem intelege.

Ce este de facut?

Curiosi sa aflam cand interventia in viata fratelui devine deranjanta si o problema si pentru cei din anturajul celui manipulat, am apelat la sfatul psihoterapeutului Carmen Toader, care ne-a relatat urmatoarele: „In clipa cand interventia este considerata intruziva, de pilda, cand locuieste impreuna cu celalalt frate si sotia acestuia, sau cand ingrijirile si viata fratelui ii ocupa prea mult timp, in detrimentul familiei dobandite, vorbim deja despre un control deranjant si, implicit, o problema.

Citeşte mai departe AICI.



Comentarii prin Facebook

Nici un mesaj.

Scrie un mesaj

Facebook