Am aflat!

Am aflat!

Nu întotdeauna am ales bine, nu întotdeauna am fost liber să aleg. Am încurcat drumurile, căile, cărările. M-am uitat, am văzut şi am priceput. Dar drumu-i lung şi împlinirea-i departe. Ca să mă pot aduna, a trebuit întâi să mă risipesc. Acum ştiu cine sunt. (Grigore Leşe)
"Fără Hristos viaţa fiecăruia dintre noi e o crimă perfectă"
Despre filmul „Poarta Albă”. Interviu cu regizorul Nicolae Mărgineanu

Despre filmul „Poarta Albă”. Interviu cu regizorul Nicolae Mărgineanu

Cine nu-și cunoaște trecutul, este condamnat să-l repete… vorbele astea mi-au rămas întipărite definitiv in minte, de când le-am auzit întâia oară. Lamentațiile postcomuniste ale lumii în care creșteam mi-au ridicat multe semne de întrebare. De ce unii regretă comunismul, în timp ce alții îl consideră cea mai terifiantă perioadă a istoriei noastre naționale? Căutând răspunsuri la toate aceste întrebări, am citit multe jurnale ale foștilor deținuți politici, intelectuali care și-au sacrificat viața (sau cei mai prolifici ani ai ei) prin temnițele comuniste. De la jurnale de detenție, la descoperirea filmelor realizate de regizorul Nicolae Mărgineanu a fost doar un pas. Si pentru că se deschid căi nebănuite celor care vor să-și cunoască mai bine trecutul, iată c-am ajuns să-i pun domnului Mărgineanu câteva întrebări despre cel mai recent film al său, cu aproape o săptămână înainte de lansarea sa oficială. De ce a ales acest subiect delicat, cum s-a documentat, ce greutăți a întâmpinat în timpul filmărilor și cum speră că va fi receptat filmul său… toate acestea și multe altele, într-un interviu special pentru cititorii CutieiDeCarton. Evident, nu o vă spunem chiar totul, pentru. Nu vrem să vă distrugem curiozitatea de-a descoperi POARTA ALBĂ în cinema, începand cu 17 octombrie.

1. De ce încă un film de reconstituire a universului torționar din comunism și de ce tocmai Poarta Albă?
Sigur că s-au făcut prea puține filme despre această perioadă a istoriei noastre recente, perioadă în care s-a încercat prin forță să se mutileze sufletul neamului nostru. Nu se dorește un astfel de subiect, dovadă că proiectul a fost respins de trei ori la concursul de finanțare al CNC, abia a patra oară a reușit. Se dorește ca trecutul nostru să fie îngropat, ni se spune că nu mai interesează pe nimeni, nu e un subiect comercial, ”ce-a fost a fost, să ne vedem de viitor, de viața noastră!”. Sunt foarte multe evenimente din acești ani care ar putea inspira subiecte de film.

2. Ce durată a avut perioada de documentare și la ce surse ați apelat? Ați avut mai multe variante de scenariu?

Am citit multe cărți de memorii foarte bine scrise și de-a dreptul emoționante. Una din ele a fost VĂRUL ALEXANDRU de Adrian Oprescu care fusese arestat când avea 20 de ani si era student în anul întâi la Politehnică. Si-a scris memoriile după 60 de ani, deci la optzeci de ani, și le-a povestit cu o minunată prospețime. Eroii principali ai filmului ADRIAN (Adrian Oprescu) și NINEL sunt preluați din această carte. Tot aici era relatată și scena cu copilul de trei ani care a adormit în baraca de scule. Am simțit că este un final bun de film. Scena păstrează toate datele unui eveniment real, dar te trimite către Pruncul Iisus, care a ales să vină pe lume în deplină sărăcie, într-un grajd de vite. Copilul din lagăr apare într-o magazie sărăcăcioasă și este înconjurat de umili pușcăriași, care se bucură de prezența lui. Această poveste este relatată și în alte cărți de memorii ale celor care au suferit la Canal, fapt care dovedește că devenise o mică legendă. Ce poate fi mai uluitor pentru un deținut care nu și-a mai văzut de ani buni familia și copiii decât să privească un prunc adormit, care îi aduce aminte de tihna căminului și a Sfintei Sărbători a Crăciunului care se apropie. M-am inspirat apoi și din cărțile de memorii TORTURA PE ÎNȚELESUL TUTUROR de Florin Constantin Pavlovici, din care am preluat câteva scene de umor, atât de necesare pentru a da o respirație de optimism filmului, precum și din cartea scriitorului clujean Teohar Mihadaș ”Pe muntele Ebal” și din cartea de interviuri ”Drumuri în întuneric” de Dumitru Andreca. Au fost mai multe variante de scenariu, s-a muncit mult, s-au făcut modificări chiar și în timpul filmărilor datorită faptului că bugetul filmului nu ne permitea realizarea unor secvențe mai costisitoare.

3. Ce importanță ați acordat ficțiunii și cât la sută din film poate fi interpretat ca o reconstituire fidelă a epocii?
Cred că mai mult de 90% din film este inspirat din fapte reale. Ficțiunea a fost necesară pentru a da o evoluție dramatică personajelor și a crea o înlănțuire a întâmplărilor în așa fel încât să rezulte o poveste cu început și sfârșit.

4. Ce alte evenimente ați pregătit pentru acest film, care va fi parcursul său?
Din 17 octombrie filmul intră pe ecrane, atât în București cât și în provincie. Vom face câteva prezentări la Sibiu, Cluj și poate la Râmnicu Vâlcea.

5. Poate fi achiziționat și pe DVD?
Sper ca în luna decembrie filmul să fie scos și pe DVD și să fie pus în vânzare la librăriile Humanitas și Cărturești.

Citeste mai departe aici.



Comentarii prin Facebook

Scrie un mesaj

Comments (1)

  1. CutiaDeCarton24 octombrie 2014 Răspunde
    multumesc pt. distribuire. mi-as dori sa ajunga la cat mai multa lume pt. ca trebuie sa invatam sa ne respectam valorile si sa le promovam.

Scrie un mesaj

Facebook