Am aflat!

Am aflat!

Nu întotdeauna am ales bine, nu întotdeauna am fost liber să aleg. Am încurcat drumurile, căile, cărările. M-am uitat, am văzut şi am priceput. Dar drumu-i lung şi împlinirea-i departe. Ca să mă pot aduna, a trebuit întâi să mă risipesc. Acum ştiu cine sunt. (Grigore Leşe)
"Fără Hristos viaţa fiecăruia dintre noi e o crimă perfectă"
Cum vor deveni copiii „monştri egoişti”

Cum vor deveni copiii „monştri egoişti”

Societatea consumeristă – cu toate obiceiurile sale, în special televiziunea şi shoppingul – transformă copiii în creaturi egoiste, imorale, fără empatie, potrivit psihologului britanic Graham Music.

Altruismul instinctiv şi empatia sunt distruse de cerinţele societăţii moderne consumeriste. Este cauza principală pentru care copiii viitorului vor deveni nişte egoişti fără cauză, după cum susţine o nouă teză. Teoria aparţine psihologului Graham Music şi este enunţată în noua sa carte, „The Good Life: Wellbeing and the New Science of Altruism, Selfishness and Immorality” („Viaţa bună: bunăstarea şi noua ştiinţă a altruismului, egoismului şi imortalităţii”). Potrivit acestuia, societatea consumeristă, cu toate obiceiurile implicate, transformă copiii în nişte creaturi egoiste, imorale, fără nicio doză de empatie. Copiii de astăzi devin adulţii stresaţi de mâine, al căror potenţial altruist şi uman este sufocat de lăcomie şi anxietate.

Cartea, care va fi lansată la finalul lunii, sugerează că schimbările sociale şi direcţionarea către o societate şi mai inegală ne transformă în nişte oameni „fără inimă şi răi”, în măsura în care ne naştem cu aptitudini înclinate către bine.

Divertismentul, sursă de agresivitate

„Pierdem empatia şi compasiunea când vine vorba de ceilalţi oameni din societatea noastră”, a declarat psihologul Graham Music pentru „The Guardian”. „Sunt atâtea dovezi că viteza cu care ne trăim viaţa şi anxietatea care rezultă de aici au un impact enorm asupra felului în care ajungem să ne comportăm cu ceilalţi. Cunoaştem anecdota. Este o lume în care fiecare este pentru el, aşa că are sens să fii stresat şi vigilent ca să poţi face faţă. Tocmai din acest stres rezultă aceste schimbări fundamentale în comportamentul nostru. Li se adaugă rezultate slabe în celelalte domenii, de la sănătate, speranţă de viaţă şi fericire”, adaugă acesta.

Cercetările realizate în ultimii ani confirmă teoria psihologului. Un studiu recent demonstra că adolescenţii expuşi la violenţele difuzate la televizor (inclusiv scene cu judecăţi vicioase ale oamenilor) devin persoane agresive. Graham oferă ca exemplu tipul de răutate practicată chiar şi în emisiuni de divertisment precum „X Factor” sau „Britain’s Got Talent”.

În acelaşi timp, teoriile potrivit cărora oamenii cu tendinţe egoiste se nasc ca atare sunt respinse din start, cel puţin de către Music. Acesta oferă ca exemplu o serie de experimente realizate la Institutul Max Planck din Germania, unde un grup de bebeluşi, în vârstă de 15 luni, au fost aduşi într-o cameră cu adulţi care mimau că au nevoie de ajutor. „Există o nevoie instinctuală în noi de a ajuta. Copiii ajută cu dragoste, au parte de o recompensă intrisecă din simplul act, până încep să fie premiaţi pentru ajutorul oferit. Grupul copiilor recompensaţi extrinsec – cu o jucărie – şi-au pierdut repede interesul. Cei care nu au primit nimic şi care nu ştiau că ceilalţi primesc au continuat să ajute, fără niciun alt imbold decât cel interior”, argumentează Music teoria sa.

Secretul fericirii tinerilor: să-şi cumpere haine şi gadget-uri

Alte studii citate de acesta arată că bebeluşii sunt mai fericiţi atunci când oferă dulciuri decât în momentele în care primesc. Chiar şi când vine vorba de o categorie de vârstă mai mare, există dovezi clare că bunătatea nu înseamnă doar a oferi, ci şi a primi. Adolescenţii rugaţi să facă o faptă bună au raportat un nivel al depresiei mai mic decât cei care nu au făcut nimic.

Bunăstarea nu se cumpără, iar stresul zilnic la care oamenii se supun îi menţine într-o stare de nepăsare. Cartea mai oferă exemplul unui experiment social din 1973, când un grup de studenţi la teologie au fost rugaţi să vorbească despre parabola bunului samaritean. Unei jumătăţi din grup i-a revenit îndeplinirea imediată a sarcinii, în timp ce cealaltă jumătate a primit timp în care să se pregătească. Când au părăsit camera, toţi studenţii au trecut pe lângă un om care avea nevoie de ajutor (un actor deghizat, implicat în experiment). Cei care urmau să vorbească imediat, au trecut pe lângă acesta, fără să oprească, iar ceilalţi s-au oprit să ajute.

Citeşte mai departe AICI.



Comentarii prin Facebook

Nici un mesaj.

Scrie un mesaj

Facebook