Am aflat!

Am aflat!

Nu întotdeauna am ales bine, nu întotdeauna am fost liber să aleg. Am încurcat drumurile, căile, cărările. M-am uitat, am văzut şi am priceput. Dar drumu-i lung şi împlinirea-i departe. Ca să mă pot aduna, a trebuit întâi să mă risipesc. Acum ştiu cine sunt. (Grigore Leşe)
"Fără Hristos viaţa fiecăruia dintre noi e o crimă perfectă"
Câteva gânduri despre tragedia de la Colectiv: Privind lista faptelor, parcă ceva ne scapă, parcă ceva nu e spus…

Câteva gânduri despre tragedia de la Colectiv: Privind lista faptelor, parcă ceva ne scapă, parcă ceva nu e spus…

De Andrei Nicolae

Am primit la redacție și postăm textul trimis de domnul Horia Damian, referitor la tragedia din clubul Colectiv din București. Nu uitați că și dvs puteți să ne trimiteți articolele, ideile sau opiniile dvs pe adresa contact@activenews.ro.

Iată textul:

„Astăzi, când am decis să scriu, contorul fatidic care se învârte după logica morții a ajuns la 50. Poate reușesc acum să îl oprească Elena și Vlăduț – doi copii de 18 și 19 ani, cam cât are și fiica mea – care astazi au trecut prin poarta cerului și duc cu ei rugăciunile noastre – precum niște îngeri-mesageri ai oamenilor – în fața lui Dumnezeu.
De la început precizez că nu vreau să intru în nici o polemică ci vă propun câteva gânduri-meditație la faptele din Colectiv.

Demersul are la bază următoarea ipoteză: faptele în sine sunt puternice. Nu interpretarile lor ci faptele pure în succesiunea lor temporală și spațială. Fizica – și mă refer la metoda care a pus bazele ei ca știință – se fundamentează pe supunerea rațiunii față de fapte căci, asa cum ziceau și latinii, „Contra factum non argumentum est”. Faptele ghidează logica și, deci, concluzia. Onestitatea cu care le privim – atât rațional cât și empatic, cu inima – determină ceea ce luam cu noi pe mai departe , adică viitoarele noastre gânduri, cuvinte, acțiuni.

Să le luam pe rând, fară pretenția de a fi exhaustiv:
-Concertul s-a desfășurat în fosta fabrică Pionierul, în clubul Colectiv.
-Autorizatia de functionare a fost emisă fără a se emite în prealabil autorizatia PSI deși la spații mai mari de 200mp era necesară
-Unul din artificii – cel care e vinovat de aprinderea buretelui fonoabsorbant – a fost așezat prost, neglijent, spre stâlp
-Incendiul s-a extins extrem de rapid – în mai putin de 1 minut flăcările pârjoleau toată incinta
-Insemnele trupei „Goodbye to Gravity” erau un cap de mort cu 4 tevi metalice duble, la colturi
-Cântecul fanion al noului album este „The day we die”. Videoclip-ul are legatură cu focul și moartea, cu balaurul și șarpele. Cântecul vorbeste – în chiar al doilea vers – despre „Înca un rând sărind în flăcări”.
-Mai vorbește despre libertate și eroism, lupta în comun, eliberare
-Locația avea o singură iesire disponibilă. Mai exista o ușă dar era închisă. Cu lanț de fier și lacăt.
-În club erau între 300 și 600 de persoane (numărul în sine nu e un fapt cunoscut cu exactitate dar e cert că era multă lume)
-Au murit 50 de persoane, majoritatea tineri și foarte tineri. Știm de la martori că mulți au murit eroic: salvând pe alții (cazurile lui Claudiu și Adrian au fost cele mai cunoscute și făcute publice din prima zi) sau rămânând până la capat în îmbrătișare cu persoana iubită, sau lucrând pentru cei 5 copii de acasa, sau …, sau… [poate cineva, în zilele acestea, se va apleca spre fiecare persoană și va încerca să ne ofere câte ceva din cel ce a fost si este].

În acest sens multi au devenit eroi, sfinți – as îndrăzni să spun – într-o clipă pentru că disponibilitate eroica era în ei, o trăiau deja înainte de a se manifesta. Sufletul le era altruist, viteaz și iubitor!
-Colectiv era un loc unde a concertat chiar în acest an, a doua marți după Duminica Tomii și trupa Behemoth (sincer, m-au trecut fiorii când am intrat la ei pe site, le-am vazut prezentarea și le-am ascultat partial – nu am rezistat până la final – una din piese).

Înainte de a mai face un pas, adaug că faptele sunt semnificative, adică au relevanță și sens pentru persoana umană. Chiar și cele mai mici dintre ele. Dacă e să luăm, bunăoară, acel minut distanță dintre bucurie și agonie un mic pas înapoi sau înainte putea să însemne diferenta dintre înăuntru și afară, între viață și moarte. Sau un lanţ legat la pantalonii de rocker ai lui Alex, un tanar de 17 ani, au salvat-o din fum şi flăcări pe Nicole, sora lui mai mică, de 15 ani, ambii fiind acum în viață, internati la spitalul de copii.

Ce am invățat din faptele legate de seara de 30.10?
Pentru mine un mesaj semnificativ a fost solidaritatea. A fost ca o trezire de bunătate și unitate, o trecere de la colectiv la comuniune și compătimire materializate prin sânge, flori, lumânări, lacrimi și rugăciuni.

Ce scandăm? Ce nu mai vrem și ce vrem?
Nu mai vrem coruptie – „Coruptia ucide!”. Vrem ca legea să fie respectată și să nu mai trăim în țara lui „Las’ că merge și așa!” – „Indiferența ucide!”. S-a pus pe lista și punctul 8 de la Timișoara vizând integritatea și competența în politică – „300 nu 600”!

Vrem ca pedepsele să fie mai aspre, fără toleranță față de cel prins! Vrem protejarea ființei naționale prin trai decent, birocrație mai puțină, stoparea tâlhăririi pădurilor și resurselor naturale, tratarea educației și sănătății ca priorități naționale!
Toate bune și necesare, în jurul a toate se poate ralia o națiune, un popor!

Cu ce nu mă identific însă este mesajul anti-Biserică. Și nu pentru ca instituția Bisericii sau clerul ar fi fără pată ci pentru că se atinge ceva profund, care ține de ființa noastră ca popor și ca persoane. Totuși fapt este că s-a strigat „Vrem spitale nu catedrale!”. Putem să învățăm, totuși, ceva din asta? Scurt, aș îndrazni să spun că mesajul este unul care blamează ipocrizia și fariseismul. Dacă le dam la o parte nu putem decât să câștigăm înzecit.

Totuși, privind lista faptelor, parcă ceva ne scapă, parcă ceva nu e spus, parcă nu am învățat totul… Sau, poate, ne-a scăpat printre degete chiar esența! Orice lecție începe cu propria persoană apoi cu propria familie. Aici, cred, nu exista legi pe care să le cerem cuiva prin care să se interzică sau să se promoveze o anumită simbolistică sau artă – ar fi nerealist și absurd – ci propria conștiință face legea și ne e lege.

Citeste mai departe aici.



Comentarii prin Facebook

Nici un mesaj.

Scrie un mesaj

Facebook