Am aflat!

Am aflat!

Nu întotdeauna am ales bine, nu întotdeauna am fost liber să aleg. Am încurcat drumurile, căile, cărările. M-am uitat, am văzut şi am priceput. Dar drumu-i lung şi împlinirea-i departe. Ca să mă pot aduna, a trebuit întâi să mă risipesc. Acum ştiu cine sunt. (Grigore Leşe)
"Fără Hristos viaţa fiecăruia dintre noi e o crimă perfectă"
Fiica risipitoare

Fiica risipitoare

Fiica risipitoare?

de Alexandra Svet

Daca Iulia Ionescu ar fi fugit de acasa cu un baiat, insarcinata si gata sa faca un avort fara sa ezite, ar fi fost absolut normal. Daca simte insa o chemare sa vietuiasca precum ingerii intr-o lume ce aduce din ce in ce mai mult cu iadul si daca alege sa isi aduca propria viata ca jertfa curata pe care sa o aseze la picioarele Domnului, iata ca gestul ei da nastere unui scandal national.

Daca s-ar fi prostituat pentru un IPhone sau pentru un lantisor de aur toata lumea ar fi ridicat din umeri ca si cum asta ar fi absolut normal, n-ar fi nici prima nici ultima. Dar nu ii poate fi iertat faptul ca alege sa si le vanda, desprinzandu-se total de tot ceea ce este lumesc, desi nu i-o fi fost poate nici ei usor sa se desparta de darul primit dupa atatea eforturi, cand a intrat la liceu. Le-a vandut insa fara sa ezite, sfidand o lume in care parca doar banii mai au voce. Le-a dat fara sa ii para rau, pentru ca ea indrazneste sa pretuiasca alte lucruri. Ceea ce nu ii este iertat intr-o lume in care totul pare sa se invarta in jurul materialului si in care orice suflet pare a avea pretul sau. Ei bine, al Iuliei n-are! dar nu, asta nu ii poate fi iertat. Nici de media, nici de atacatorii furibunzi ce fac din nou spume la gura, nici de toti cei fara chip carora nu le vine sa creada ca un astfel de suflet curat mai poate tasni, asa din senin, aducandu-ne aminte, desi toti se chinuie sa ne faca sa uitam, ca ii avem ca inaintasi pe Brancoveanu – care si-a jertfit TOTI fiii pentru credinta ( pai astia l-ar fi internat azi la Spitalul 9) pe Stefan cel Mare si Sfant, pe Neagoe Basarab, pe toti domnitorii ai caror mame, sotii, fiice au murit fiind monahii. Iuliei nu i se poate ierta ca ne reaminteste cu ochii ei mari si curati si cu inima ei gata de jertfa ca pe ei ii avem ca inaintasi si ca nu ne tragem din maimute botoxate, dansatoare din buric. Nu i se poate ierta ca prin gestul ei ne mustra poate constiintele adormite ce ne intreaba daca nu ar trebui sa ne invrednicim si noi sa ii urmam pe toti barbatii vajnici care ne-au lasat mostenire o tara si care numai cu ajutorul credintei si al lui Dumnezeu au reusit sa faca minuni pentru ca noi sa ne putem numi astazi romani. chiar daca in fata puhoaielor de navalitori, teoretic nu aveam nici o sansa. Dar la Dumnezeu – la Dumnezeul Iuliei- toate sunt cu putinta.

AICI întregul articol



Comentarii prin Facebook

Nici un mesaj.

Scrie un mesaj

Facebook